Masochismul. Un fel de a fi

Pentru că luna Februarie se dă dusă iar luna martie vine cu mărțișorul, am scăpat de deprimarea că nu mă iubește nimeni, acu dau de aa că nu mai primesc mărțișoare. Numa bine. Stăm în depresii că doar de, ce altceva să faci decât să dai din depresie în depresie. Ca totul să fie mai romantic, te uiți afară și constați că prea curând nu o să primești ghiocei de la nimeni pentru că, așa cum spune peste tot AFARĂ NINGE. Și ninge viscolit, mult și fără băgare de seamă. Ca un orice început de martie care trebuie să fie bine primit, o zăpadă măcar de 30cm zic eu că e bine venită.

Să stabilim un lucru de la bun început: eu iubesc, ador iarna. Asta doar pentru faptul că după ce vii înfrigurat de afară, cu degetele vinete de la vorbitul la telefon, intrii în local și strigi cât te țin plămânii : un vin fiert! Asta este singurul motiv pentru care iubesc iarna. Nu am încercat să beau vin fiert vara dar sunt 100% sigură că nu are același farmec. E liber oricine să mă  contrazică.

Să mai stabilim un lucru: ador vara. Ador vara pentru că îmi place de mor să stau pe plajă și să ling o înghețată pe care mai mult o torn pe mine, să mă bălăcesc în apă și să beau doar bere rece. Acum, trebuie să recunoaștem că berea e bună rece orice anotimp ar fi afară, deci, berea are un plus pe lângă vin. Stai, acum nu facem o paralelă între bere și vin, vorbim despre masochiști.

Masochiștii așa cum îi știm de pe site-urile porno (nu dau nume) sunt ăia care se excită făcând lucruri care în mod normal nu ar creea plăcere. Ei se excită prin durere. No amu, fiecare cum îi place. Ideea este că tăguim drept masochist orice om care rezistă în situații extreme doar pentru că lui îi plac. Exemple bune ar fi : cei care rezistă în relații cu persoane extra-geloase, sau cei ca mănâncă extra picant chiar dacă le pare rău câteva ore mai târziu, etc etc.

Astăzi am descoperit că sunt o masochistă cu acte ok. Veneam acasă, pe la 10 seara. Mă luptam cu un anotimp despre care am spus câteva rânduri mai sus că îl ador. Mă luptam cu o frumusețe de viscol și mă rugam în mintea mea ca panta pe care o cobor (pentru cunoscători Piezișă) să nu fie îndeajuns de abruptă încât să-mi rup oarișce. Am reușit să cobor, am ajuns cu chiu cu vai în stația de autobuz, și încercând să mă uit ce autobuz vine cu o vizibilitate minimă mă retrag într-un colț și aștept liniștită cu mp3-u și căștile mele portocalii în urechi.

Stau, aștept, și vine o piesă de raggae. În mintea mea începeau să se perinde numai tipi cu abdomene plate, funduri sexy care se plimbă extra uleioși pe o zi însorită lângă o piscină, au în mână cocktail răcoros. OK. Mă trezesc la realitate pentru că imi bătea zăpada în ochi, constat că nu se mai poate așa și încep să dau next într-una. La 4gb de muzică am ce da next. Trec prin tot raggae-ul care-l am pe căști și apoi încep iar să visez la nemurirea sufletului.

Vine autobuzul. Mă urc în el și încep să privesc orașul nins. Oameni de zăpadă, că la cum ningea nu prea aveau săracii de ales. Cobor din autobuz și încep să fredonez în gând melodia din căști plimbându-mi mâna pe mașinile din parcare pe care se adunase zăpada. Să explic ce cântam : „Vara asta am să mă îndrăăăăăăăăăăăgostesc, de tiiiiiiiiiiiiiiiiine”. Acum nu îmi dau seama dacă o fi de la tot comercialismul ăsta de iubire din jurul meu, sau de la zăpada rece care mă face să mă gândesc doar la vară și nisip, dar cu siguranță îmi place să mă chinui evidențându-mi în fiecare moment că îmi lipsește VARA.

Și ca cireașă de pe tort, acasă un prieten d-al meu îmi trimitea poze din Maurițius. El stătea la plajă. Vă urăsc pe toți voi ăștia care stați la soare, și pe cei care-mi desenează pe mașina plină de zăpadă. Urăsc norii că nu mă lasă să umblu în sandalele mele cu toc, și totuși, încă nu m-am săturat de iarnă. Of. Sunt o masochistă incurabilă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.