Povestea unui blog

am realizat zilele trecute că în viață nu-mi lipseau prea multe până să am blog. Acum am idei, caiet în care le notez și le bifez pe măsură ce le scriu. Problema este ușor sensibilă deoarece atunci când ai un blog, parcă simți cum te mănâncă gânduri care în general nu le-ai fi avut. Te extra corectezi gramatical pentru a nu deranja pe nimeni și din exces de zel ajungi să ai prea multe litere. Nimeni nu îți va spune că ești un analfabet, toată lumea va fi mândră că va fi în blogroll.

Adevăru e că un blog îți aduce numa necazuri. Pe lângă faptul că vrei să faci trafic, și de ce nu, bani din el, că doar d-aia îl ai, îl promovezi peste tot. Îți faci benăre, socializezi cu lumea, și toată lista ta de y! m. te citește. Apar heitării care se roagă zi de zi să-ți moară un server, sau să prinzi un bug groaznic în calculator care să te țină deconectat de la internet pe viață.

Problema principală este momentul în care blogul începe să-ți mănânce din viața ta personală care era ok așa cum era până în acel moment. Toată lumea e bogată din blog, numa tu stai și îți rozi unghiile la monitor. Scrii despre evenimente și nici nu mai cunoști viața ta  fără blog. Lucrurile se complică cel mai mult în momentul în care, stând de povești cu lumea din jurul tău, auzi o poveste bestială, sau cel de lângă tine face ceva ce te enervează atât de mult încât ai scrie pe blog. Asta e nimic, cel mai superb e momentul când se întâmplă ceva atât de amuzant din punctul tău de vedere, dar iritant din punctul de vedere al celui de lângă tine, încât tu notezi ideea și te pregătești să ajungi acasă și să scrii pe blog. Oricum, un expert nu dă nume niciodată. Acum e acum. Ajungi acasă, ca tot omu, te pui la calculator, fericit că ai un articol super lung și amuzant care va face toți cititorii tăi să râdă de tine, dar, te lovești de faptul că ăl de care zici în post te citește. Și o să se supere pe tine. O să o ia personal, o să te înjure, și va spune la el pe blog tot. Se va isca un întreg război pe bloguri și nici nu ți-ai dat seama când și de ce.

E blogul tău, e normal să-și spui offu pe el, dar ce se întâmplă în momentul în care începi să vorbești indirect pe cineva de rău. Contează atât de mult pentru tine părerea lui. Oare chiar de dragul a jumătate din cititorii pe care-i are un blogăr își cenzurează involuntar articolele. Sau chiar dacă ți-e prieten tu spui ce ai să-i zici pe față chiar dacă pe blog sună mult mai amuzant. Oare chiar contează părerea unora atunci când scriem un articol?

One thought on “Povestea unui blog

  1. Alex`andra

    prea multe batai de cap, domna draga, atata ca “oare ce zice unu si altu ?” de lasi dracu` tot si nu mai scrii nimic daca tu abordezi blogu` din punctul asta de vedere :)))
    eu niciodata nu ma gandesc cine ce cum cand citeste. eu scriu [si aia,cand scriu] si gata !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.