Decembrie – luna cersetorului

Azi am fost și eu, ca tot omu, la o cafea. Între trei telefoane, doua bârfe, o țigară și niște îmbucături, am luat o gură de aer. Aer condiționat că doar eram în mall. Apoi mi-am terminat bârfa și m-am decis sa plec și eu acasă, pentru că acasă nu e hotel și tre să fac curățenie că tot ameninț că pun hainele alea în dulap de o lună încoace. Ieșind din mall, mă asaltă zeci de oameni care-mi cer să domez ultimul leu din buzunar, pe stradă alții, toți donează banii mai departe, nimeni nu îi ține pentru el, case de copii și de bătrâni, case pline cu oameni de care uită lumea vor fi fericite din acel leu al meu.

Nu zic că nu îi cred pe majoritatea dintre ei, cu toate că aș fi îndreptățită, dar mi se par mai urâți decât cerșetorii. Mi se par hidoși cum toți, acum, luna asta, vor bani.

Vă întreb, unde sunteți în restul anului? Unde sunteți când începe școala? Sau în iunie când vine căldura și toți mor de cald în casele alea uitate de lume? Atât de ipocriți suntem? Încât doar de crăciun ne pasă de ei? Atât de cerșetori suntem? Cât de mult vrem să știm că leul nostru îi ajută? Și atunci, de ce nu donăm tot timpul? Unde sunt asociațiile astea atunci când am un sac de haine ce nu le mai port și sunt noi? Unde sunt toți oamenii aceștia binevoitori? Eu sunt mulțumită că banii mei au ajutat un copil, dar asta au făcut acum. După sărbători cine îl mai înveselește?

Atât de mult le pasă asociațiilor astea de ei, încât de sărbători îmi golesc toate buzunarele, peste tot? Nu pot să fac fiecare copil trist să zâmbească în lumea asta. Aș vrea, dar nu pot. Când o să câștig suficient, am să încerc, să fac câte unul pe rând. Da, ei au viața mult mai tristă decât a mea în cele mai critice momente, dar dacă ei nu au ce mânca, nu înseamnă că nu trebuie să am și eu. Da, îi ajut, și nu tot timpul, dar de ce, vreau să știu, de ce suntem atât de ipocriți, și în decembrie tuturor ne pasă. De ce nu ne pasă și în mai, sau în august. Ce? Dacă legenda spune că mare sărbătoare creștină s-a întâmplat în decembrie trebuie să facem asta? De ce trebuie să ne bazăm pe biblie ca să facem o tonă de fapte bune.

Ce e cu toți cerșetorii ăștia? Câți din ei sunt veritabili? Cine verifică unde pleacă banii? Cine îi vede pe copii zâmbind?

Țin minte, că, în generală, profesoara noastră de religie, o dată la 2 luni, făcea chetă, în tot liceul, gemuri, făină, zahăr, haine, rechizite. Apoi, lua câțiva elevi cu mașini, unul cu aparat foto, și mergea pe la familii nevoiașe. Tot timpul alte familii nevoiașe, și apoi, ne arâta tuturor ce fapte bune am făcut. Se poate dacă vrei. Ea era profesoara de religie, aia cu toate răspunsurile posibile în domeniu, și nu făcea asta doar pentru că sunt sărbătorile. Nu era tot timpul mult, dar ajuta, pentru că, unii dădeau tot timpul, unii uneori, dar până la urmă, ajungeau toți să dea câte puțin, și să se bucure. Se poate.

Cred că, problema nu sunt colindele, nici mesajele siropoase cu care te asaltează toți necunoscuții, nici magazinele și spamul care te scoate din minți. Nici Hrușcă. Problema este toată tona de cerșetori legali, pentru că, noi ne-am obișnuit cu tona celor ilegali. Aștept ziua când toți cerșetorii orașului își vor face un ONG, și chete de horincă, țigări, și câte-o haină uneori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.