been there, done that!

oare chiar trebuie să fac toate astea? nu îmi amintesc de când nu am mai scris ceva cu adevărat relevant. Poate chiar de când m-am întors data trecută de la București. Heh, de data asta când am fost, a fost altă poveste. De fiecare dată e altă poveste. Noi rămânem la fel? Toată mâna asta de biți rămâne, nu rămâne ci chiar devine, un can-can pe față a tot ceea ce a fost înre noi. Cel puțin ție nu încetez să îți scriu. Îți fac rău, știu asta, dar, nu prea am de ales. Nu acum, nu încă. Nu contează.

Cică dacă te apuci de scris, toată lupta asta care o ai cu sine va dispărea mai ușor. Nu vreau să dispară. Nu vreau să se transforme totul în altceva decât în ceea ce este. Este mai bine așa, să pretindem tot timpul că nimic nu ne mai poate surprinde. Să ne plângem tot timpul că ceilalți sunt groaznici. Să amânăm totul până în ultimul moment, și apoi, să reușim să facem ceea ce nu am reușit trândăvind. Asta este oare tot ceea ce contează? Iar. TE rog. Noi contăm atât. Noi și toată lumea care se învârte în jurul nostru. Noi suntem universul lor, și ar trebui la un momentdat să trecem peste tot orgoliu, peste toată frica, peste toți și să vrem. Să vrem să realizăm că motivul pentru care ne scriem este același. Este acela.

Aerul rece nu ese destul pentru ca plămânilor să le fie frig. Nici atunci când îți îngheață sufletul nu este totul destul. Nici atunci când totul în jur este înghețat. Zidurile pe care le ridicăm în jurul nostru sunt cele care ne spun cât de rece este. cât de reci suntem. Nu vom lăsa pe nimeni niciodată să le dărâme, dar vom aștepta cu sufletul la gură acel curajos care se va cășăra. Noi suntem interiorul și exteriorul nostru. Suntem ceea ce clădesc alții în noi, ceea ce vor ei să fie, și ceea ce poate, nu am uitat noi să fim.

Scriu iar, în gol, pentru nimeni, pentru mine. Scriu iar zeci de mii de kb fără rost, dar simt cum ceva se schimbă. Unde? afară. Poate chiar înăuntru. Înăuntrul meu? Nu. în niciun caz. Înăuntrul zidurilor. Zidurile astea întotdeauna vor fi reci. Oamenii întotdeauna vor fi răi. Iar eu, hehe, vorba unui prieten : omniprezent, omniscient, dar nu încă omnipass

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.