Descoperirea lunii

nu știam exact ce să mai fac sau nici măcar ce să mai cred. Totul în jur devine atât de confuz și totuși atât de clar. Am reușit să îmi recuperey marea bucată de informații la care tânjeam, și înainte de a mă arunca înt-un vis mult prea frumos m-am lovit de cruda realitate M-am lovit de oameni dispuși să nu lucreze deloc dar să primească bani, de oameni care au visat cândva că au lucrat dar vor bani pe asta, și m-am lovit iar de nenorocita asta de muncă cu oamenii. De atâata prostie de care încerc să fug. Îmi place să cred că am să pot să fut într-o lume în care prostia să nu mai conteze atât cât contează acum.

Nu am mai aberat de mult cantități industriale. Am uitat ce înseamnă să scrii pe blog în fiecare zi, dar ajung acasă cu gândul la mâna mea de biți care mă completează. Nu ar trebui ca ziua să aibă doar 24 ore, pentru că nu îmi ajung să mă ocup de tot. Nu m-am oprit din scris nicio secundă și am tot mai multe proiecte numai bune pentru următoare posturi. Nu știu ce aștept, poate invitație specială, poate momentul acela în care zac și ideile mi se aranjează în cap, pe rând, una câte una.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.