Sufocare.

Adevărul este că nu am ştiut niciodată ce să cred despre cărţile care-mi sunt recomandate. După o vreme, am recomandat-o şi eu cuiva, iar acel cineva a venit la mine să-mi spună că i-a plăcut cartea. Are un mod plăcut de a descrie nişte situaţii foarte fanteziste din punct de vedere sexual. Am rămas puţin blocată. Nu mi-a spus nimic nou, dar eu niciodată nu m-am gândit că ceea ce a scris Chuck Palahniuk era fantezist. Eu cunosc astfel de oameni. Cunosc oameni care ar avea nevoie de un club pentru dependenţii de sex. De fapt, în mintea oricărui adolescent sexul este acel ceva pe care doar copii buni îl primesc. Nu trebuie să facem nimic împotriva firii noastre, şi poate că am ajuns în vremuri în care sexul este mult prea mediatizat.

Povestea unui copil, care este complet bulversat de mama lui, combinată cu el având grijă de ea, şi toate pe un lanţ de poveşti despre oameni dependenţi de sex. Acei oameni suntem noi. Atât doar că nu suntem înstare să recunoaştem că am fi vreun moment dependenţi de sex. Nu vreau să spun de ce are cartea numele acela, pentru că este tot farmecul ei. Am să dezvălui nişte rânduri, ca să se poată observa mai bine, că noi toţi, suntem în ea.

sunt cinci zile de când nu mi-e îndeajuns de foame ca să pun gura pe ceva. N-am simţit pic de oboseală. Ce să mai zic de griji, supărări, frică sau sete. Nu-mi dau seama dacă aici miroase urât. Ştiu doar că e vineri, pentru că a venit Tanya. Paige cu aţa ei dentară. Tanya cu jucărelele ei. Gwen cu parola ei. Toate gagicile astea mi-o trag cu graţie.

felul în care fiecare zi din viaţa ta poate dispărea în faţa televizorului, zice Denny, mă face să vreau ca fiecare piatră să dea un sens fiecărei zile din viaţa mea. Să simt c-o trăiesc. Ceva palpabil. Atât. Un mic monument ridicat pentru a marca sfârşitul fiecărei zile. Fiecărei zile în care nu m-am masturbat.

– ai toate simptomele unui ahtiat după sex.

mie mai degrabă îmi place să cred că sunt un playboy, aşa ca James Bond.

La care domnişoara Lacey zice:

– păi şi James Bond era obsedat sexual.

În clipa asta ar trebui să-i spun adevărul. Îi admir pe obsedaţi. Într-o lume în care fiecare stă cu frica-n sân că-l va lovi subit mai ştiu eu ce calamitate sau boală, obsedatul e relaxat, pentru că el ştie la ce să se aştepte. E genul care şi-a luat soarta în propriile mâini, iar dependenţa lui face ca moartea să nu-l ia prin surprindere. Se poate spune că a fi dependent e o chestie proactivă. O dependenţă accentuată nu lasă nicio urmă de îndoială în ce priveşte cauza morţii. Există oameni care-şi planifică ieşirea din scenă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.