in graba

este, trebuie sa recunosc ca este o lacrima in coltul ochiului. nu ii cunosc sursa si poate vreau sa o neg de azi inainte. faptul ca atatea rime nu mai imi ies, mai ales atunci cand vine vorba de tine, este doar un lucru abstract. stii ca o sa o tin pe a mea atat de mult cat am sa pot. orgoliul meu nu imi permite sa fac nimic. de fapt imi interzic singura sa fac orice ce mi-ar putea aduce aminte de tine. orice ar putea sa ma faca sa par umana, sa par o fiinta careia ii pasa, sa par ca sunt ceea ce poate imi doresc mult prea mult sa fiu. tot ceea ce doare este ceea ce vreau sa reneg.

stiu ca am atatea momente cand ma simt singura si toate astea ar trebui sa le las in spate si sa incep un alt drum, cu pieptul in fata, capul sus si fara amintiri. oricum reneg o multitudine de amintiri, dar poate nu le reneg pe cele care trebuie. ador sa ma trezesc dimineata langa cineva, si sa stau, pur si simplu, sa simt respiratia pe ceafa si bratele cum ma ocrotesc. nu vreau sa vorbesc despre ceva ce nu exista si totusi, daca nu exista de ce scriu toate astea. de ce ne enervam si de ce incercam sa facem ceva unul pentru altul. de ce totul nu se rezuma la mine si la tine ci se rezuma la acel noi pe care incercam, incercam.

ma F** in ele incercari pentru ca m-am saturat sa incerc sa zbor si atunci cand ating cerul sa simt sub mine lovitura aspra a asfaltului care ma trezeste la realitate din cauza faptului ca uit ca nu am aripi, si ca zbor ca Peter-Pan, doar in vise. cine sutn eu si cine esti tu in acest caz. de ce am mii de intrebari si de ce nu ma pot opri din scris, sau din plans, sau din gandit. de ce nu ma gandesc la ceea ce trebuie, si de ce imi privesc degetele atunci cand bat tastele, mii de biti sunt pe ecran iar muzica nu este niciodata destul de tare. poate ca lacrimile sunt un lux pe care nu ar trebui sa mi-l permit, dar la naiba, pentru ca nu plang pentru tine, exista niste rani pe care nu stiu nici eu ca le am, nu stiu de cand le am. da, daca ma gandesc mai bine imi dau seama de toate astea, poate ca nu rimele conteaza dar nu vreau sa fie totul pra abstract, vreau ca totul sa fie al meu, sa ma regasesc, sa fiu asa, cum vrei tu sa fiu cand ma iubesti, cand ma mangai. de ce nu ma sperie faptul ca atunci cand spun astea nu ma gandesc la tine, imi vin in minte mii de mangaieri, chipuri, soapte, minciuni, vise, totul.

toate acele bullshituri care ma fac sa vreau sa mai fac asta si care ma fac sa vreau sa ma opresc. cE se intampla daca atunci cand pornesti in viteza sa infrunti viata, apesi in acelasi timp si pe frana si pe acceleratie?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.