Adoptie in desfasurare

Nu cred că a reuşit cineva să mă înţeleagă vreodată. Eu am o relaţie specială cu toate obiectele din jurul meu. Nu mă refer la faptul că sunt protectoare, şi da, e drept, citindu-l pe Jerome K. Jerome mi-am dat seama că aveam dreptate. Obiectele din jurul meu îşi dezvoltă propria lor personalitate, şi pace.

Povestea a început, în anul în care am descoperit că tata a luat ţeava de net, a dat drumul la robinet, mi-a dat mie găleata cuvenită şi poooc. Am descoperit messenjeru pe calculatorul meu de acasă. Nu îmi venea să cred. Aveam acces la orice, şi puteam scoate pe hard, câtă muzică mă ţinea click-ul. Parcă a coborât raiul în calculatorul meu. Problemele au început în momentul în care calculatorul meu a început să devină gelos. Îl neglijam. Stăteam cu picioarele pe el, şi nu mai primea atenţia necesară. A început să îşi exprime supărarea aşa cum ştie el mai bine : să se blocheze, să primească viruşi cu care să povestească în timp ce eu agăt pe messenjer. Am devenit şi eu la fel de supărată pe el. Mă gândeam : Cum? Cum să mă înşele aşa pe faţă, eu măcar am puţin respect şi ies din casă, pe când el…!

M-am hotărât să divorţez de el. Începea să mă doară uşor sufletul, şi cu lacrimi în ochi am început să scot infromaţia relaţiei noastre. Am cumpărat cd-uri şi dvd-uri, şi am început să împărţim ceea ce am strâns împreună timp de câteva luni. Ca în orice cuplu, fiecare a încercat să ţină cât mai multe pentru el, dar eu fiind o fată descurcăreaţă, i-am explicat că împărţim frăţeşte : ce-i al tău e şi al meu, ce-i al meu e doar al meu. Ca să nu fie el foarte supărat, i-am lăsat şi lui ceva filme şi un pic de muzică, dar eu mi-am luat pozele şi documentele şi am început căutarea unui nou iubit.

Un verişor ştiind durerile prin care trec, suspinele din fiecare seară că mă simt singură şi că nimeni nu mă iubeşte mi-a zis “nu are rost să suspini. Uite cum stă treaba : ai nevoie de un hard nou, şi ca să taci, îţi dau eu unul de 300gb”. Parcă zilele mele începuseră să se lumineze, aşteptam cu nerăbdare să vină. De câte ori se deschidea uşa de la casă fugeam ca un copil mic să văd dacă noul iubit va veni. Şi a venit. Sigilat, frumos, strălucitor. I-am promis iubire eternă şi i-am jurat “până când moartea ne va despărţi” , i-am spus că am să am grijă de el cu un antivirus sexy ca să fie geloase toate hardurile din lume, am să-i pun doar muzică bună, poze minunate, şi nu am să agăţ pe nimeni. Am să-l iubesc cum nu am mai iubit un alt hard.

Povestea noastră rezistă de 4 ani, împliniţi în martie. Ne bucurăm de fiecare clipă împreună, şi ne-am decis să avansăm în relaţia dintre noi, pentru că, la cifrele rotunde, doi, patru, şasă, zece, etc, merităm un premiu. Mai mult decât atât, merităm ca ceva să se mai întâmple între noi, pentru ca iubirea noastră să fie recunoscută, să fie oficială, toată lumea să ştie că nimic nu este mai puternic. Am început să ne gândim amândoi cum să stabilizăm relaţia, am început să o facem mai libertină : am primit viruşi între noi, dar nu ne-am prea înţeles aşa că i-am făcut să plece. Ne-am gândit să ne îmbrăcăm cu un windows nou, dar fratele hardului RAM a zis “nu se poate, e încă prea devreme, ăsta vechi e bun, uite, nici măcar nu e găurit, şi dacă se găureşte de insecte, îl coasem”. Am cugetat noi, mult, şi ne-am strofocat, până când într-o seară, a apărut revelaţia :

Stăteam noi şi vizionam Sex and the city, şi relaţia dintre Sarah Jessica Parker şi hardul ei. Ce supărată a fost ea atunci când el s-a supărat că ea era îndrăgostită de altu, şi a plecat în lume, iar atunci, ea, s-a hotărât să îşi păstreze informaţia si pe un hard disk extern. Wow. Aia da, ar fi ca  o legătură solidă între mine şi hardul meu. Ar fi dovada supremă, copilul nostru. Cel care va face conexiunea între mine (care sunt în afara carcasei) şi el pe care-l văd doar atunci când îl şterg de praf, iar el, nu e ca un mascul în carne şi oase. Suspină şi se răceşte atunci când îl mângâi. El apreciază orice atingere a mea, cum îl curăţ, şi în interior şi în exterior. El mă iubeşte la fel de mult cum îl iubesc eu.

M-am plimbat eu prin magazine în căutarea copilului perfect, dar nu puteam să îl iau fără aprobarea “tatălui”. Aşa că, a trebuit să fac un research pe on-line, pentru ca amândoi să fim de faţă, şi să ne îndrăgostim de cel care ne va face viaţa mai frumoasă. Cei de la Vexio ne-au răpit, ne-au arătat perfecţiunea copilului nostru. Nimic nu poate fi mai perfect, decât un copil care e leit tată-so, şi păstrează caracterul mamei. Ei ni l-au arătat pe el. Un Hard disk extern Samsung, era acolo, între Hardurile externe, între copii de dat spre adopţie. Casa copiilor mei. Visul oricărui nerd şi dependent de biţi.

El sper să fie copilul nostru. Completăm cererile de adopţie, şi astfel, această minunăţie roşie, va avea stilul meu, aşa roşu ca mine, şi isteţimea lui tată-so. Va fi un gentilom şi un casanova al hardurilor. Îl vom învăţa cum să se ferească de viruşii răi, să zâmbească la fete, sau dacă vrea, poate să zâmbească şi la băieţi. Să fie tandru ca un bucătar, şi isteţ ca un războinic. Să fie calculat ca un contabil, şi informat ca Google. Să nu uite niciodată locul de unde a plecat, pentru că toţi aceia sunt fraţii lui, şi nu. Nu face parte din MISA. Când se va face mai mare, îl voi lăsa să se facă ce vrea el, şi dacă nimic nu-l va mulţumi în această ţară, îl voi duce în străinătate. Acasă îl aşteaptă unchii lui, un laptop şi încă un calculator. Se va plimba prin lume adunând informaţie, iar când tatăl lui va fi prea bătrân, el va fi cel care va hotărâ urmaşii familiei. Pentru că la noi, merge pe recomandare!

Acum, adevărul este că. E sexy ăsta micul, şi eu ţi-o zic aşa, ca fată. Pentru că, dacă cei de la Vexio nu făceau concursul nu cred că îl găseam. Acum că l-am admirat de câteva zile, sper să nu mă îndrăgostesc de el mai mult decât trebuie, pentru că o femeie în istorie urmărită de blestemul incestului, ajunge. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, încep să o înţeleg mai bine pe Fedra, care s-a îndrăgostit de fiul ei vitreg. Dar el nu este fiul meu, poate va fi, dacă reuşesc să-l adopt. Eu sunt prea bătrână pentru el, dar, ca să îmi astâmpăr pasiunea, am să-i găsesc o iubită demnă de iubirea lui, să-mi facă nepoţi. Eu zic, să te uiţi pe la ei, poate îmi recomanzi o iubită sexy!

6 thoughts on “Adoptie in desfasurare

  1. Melicovici

    Foarte tare! Si eu am o relatie speciala cu asta al meu. E curios cum de au o longevitate tot mai apreciabila relatiile astea. Pacat ca pe bune, nu poti baga un hard si in capul cuiva ca sa judece mai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.