So cold

încerc să îmi dau seama de ce îmi trec prin minte gânduri care ar trebui să-ţi treacă ţie. Gânduri care cu siguranţă îţi trec şi ţie. Încetează să mai cauţi răspuns pentru comportamentul meu, te rog frumos,. opreşte-te! Nu mai pot să lupt cu morile de vânt, să îţi spun că e în zadar ceea ce tu ştii că nu e . Nu vreau să te conving că toate astea nu merită, nu vreau să te conving, dar nu vreau nici să te convingi singur. Nu mai vreau să suferi, vreau să opresc timpul în loc pentru noi, in fiecare moment, fiecare secundă să tacă, să nu zică nimic, şi nici gândurile noastre să nu ne judece. Nimic.

Te-ai apucat de citit şi ai venit entuziasmat să îmi spui. M-am bucurat. Te-ai apucat de scris, şi fiecare cuvânt al tău mă sfâşie. Îmi sfâşie fiecare părticică din mine, fiecare bucată, ca un câine care te muşcă şi rămâne pe buze cu sânge, iar din tine, o bucată de carne lipsă şi totul sângerând, dar parcă nu mai ai putere nici să spui că te doare. Aşa se întâmplă cu toate cuvintele care mi le spui.

Ochii mi se împăienjenează pe măsură ce citesc fiecare rând, stau şi mă gândesc “ce am făcut?”. Nu merit pe cineva cine să ţină atât de mult la mine, pentru că îţi demonstrez în fiecare clipă că nu ştiu să te apreciez, dar ţie nu îţi pasă. Deloc.

Atingerea ta, mă face să nu ştiu ce să vreau. Să nu ştiu dacă vreau să mă strângi în braţe sau să fug în lume, departe de tot ceea ce ar putea să te facă să suferi. Încă mă mai gândesc la tine, şi îmi vine să mă urăsc pentru că găsesc piese în ale căror versuri te găsesc pe tine mai mult decât pe mine. Asta înseamnă că încă mai însemni ceva, şi eu încă încerc să neg asta. Sunt un om groaznic iar tu nu vei vrea să vezi sau să crezi asta despre mine.

Îmi vine să râd când te simt cu privirea aia

“same old story, stam in fara monitorului si tastam cand sunt atea de facut
mi s-a parut foarte ciudata ultima intalnire…aveam momente cand nu stiam unde sunt…
sau ce vreau sa fac mai exact
vroiam sa plec
vroiam sa plec cat mai repede posibil
dar ce se intampla daca plecam? nu cred ca o sa vreau sa aflu…
daca intarziam 7 minute, ne mai vedeam ?
ce greu este sa iti aduci aminte de ceva importantant, mai ales
stiind ca zi de zi treci prin aceleasi momente care nu ar trebuie sa fie acolo
suntem 2 oameni goi fiecare cu problemle lui; eu cu ale mele, tu cu ale tale; care au un punct comun, noi.
mai reusesc destul de rar sa imi arunc privirea la geamul tau”

da, vezi, aia e privirea, privirea care nu ştie ce să facă, privirea ta inocneta care vrea să-mi spună că o să fie bine, că eu nu sunt aşa cum mă văd eu, că sunt aşa cum mă vezi tu. Eu sunt aşa cum nimeni nu mă vede, sunt aşa cum trebuie să fiu, atunco când, între patru pereţi îmi vine să rup perdeaua cu ursuleţi care îţi aminteşte de atâtea, la care te uiţi de atâtea ori sperând că din spatele ei voi apărea eu, aşa cum se întâmpla într-o vreme.

Nu îmi dau seama de ce suferim, sau poate nu suferim, poate aşa suntem noi. Eu ştiu că te-aş face să suferi iar tu îţi petreci fiecare clipă spunându-mi că nu am dreptate. Ah, cât aş vrea să nu mai mă lupt cu mori de vânt, să simt că ştiu ce decizii trebuie să iau şi când să mă opresc din plâns. Când să nu mai urlu şi când să fug în lume. Poate că vreau doar să mă lase toată lumea în braţe, poate că vreau să fie totul ca la început. Ah, dacă nu te-aş fi vrut lângă mine cu toată fiinţa atunci, şi m-aş fi calmat, poate că acum nu ar mai fi atâtea dileme existenţiale

“it’s so quiet here, and i feel so cold, this house no longer, feels like home” de ce mi-am aminti de tine, nicieu nu ştiu, de ce toate astea îmi mai amintesc de tine, nu ştiu, dar în final, pon & zi se îmbrăţişează, dar iubirea lor e imposibilă….

One thought on “So cold

  1. Pingback: Tweets that mention http://www.spi-oana.org/?p=1008utm_sourcepingback -- Topsy.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.