Am scazut

Constat că şi dacă urlu zi de zi că vreau să fac acest blog să crească mare, sunt ca o urlătoare care spune, spune, şi nu se ţine de cuvânt. Astfel ajung să dezamăgesc, ajung să mă plâng că nu ajung unde doresc. Unde sunt tona de articole cu care plictiseam luna, 30-40 de articole pe lună, acum, abea dacă mă mai chinui cu 20, în care mă plâng, şi mă plâng şi mă plâng. Poate că eu nu mai trebuie să fac multe şi cu siguranţă mi-am schimbat punctele de interes pe care le aveam până şi anul trecut pe vremea asta. Acum sunt mai ocupată şi poate, poate că ar fi cazul să nu mă mai plâng. Să iau tastatura în braţe, aparatul foto în mână şi să ies, să fac poze măcar, dar să arăt, să urlu, să-mi amintesc ce mă inspira şi să nu uit să scriu. Asta-mi place şi asta fac. Citeam zilele trecute despre Baudelaire, într-o carte a unui profesor de-al meu, unde spunea că Baudelaire avea o sete nebună de a scrie, se inspira din tot ce-l înconjura şi îşi punea zeci de întrebări despre cum ar reacţiona lumea dacă ar scrie.

Aşa poate fac şi eu, dar eu nu vreau ca în cinci sute de ani lumea să descopere agendele mele rătăcite pe undeva si să mă ridice în slăvi, nu vreau să mă ascund. Asta sunt eu, aberez cantităţi industriale, şi atât, dar aberez, aberez 40 de articole pe lună şi mai mult. Nu crezi? rămâi aproape!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.