My lucky day

săptămâna trecută am avut o zi teribilă. Nu ştiu dacă a fost ziua mea cea mai proastă sau ziua mea cea mai bună, în orice caz, seara râdeam, şi de dimineaţă mi-am dat seama că ceva nu e ok cu ziua aia. E ca atunci când ştii că ceva nu e ok, dar totuşi aştepţi să vezi dacă ţi se pare sau nu.

M-am trezit la 10.50, nu e nimic rău, exceptând faptul că la 11 trebuia să mă întâlnesc cu un prof. Mă echipez rapid la 11.05 eram în faţa blocului aşteptam taxi. Apare taximetristul, băiat gigel, aprox 20 ani, tatuat, corp lucrat multe zile la campionatul de fotbal (pe canapea cu bere, cipsuri şi sandwichiuri făcute de bunica), cu un deodorat original. Mă urc în maşină. 200m mai târziu. în intersecţie omului îi moare motoru, bateria, ştie sărăcia ce, că maşina nu mai porneşte. Bun. Acela a fost semnul că va fi o zi de pomină. Îmi cheamă alt taxi, mă duc, ajung pe la 11.15, profu nu mai era, dar, în schimb, îmi lasă cărţile.

Ce m-a amuzat a fost, că pe post-itul pe care scria numele meu la bibliotecă, era scrisă greşit secţia, dar îl iert. Verific cărţile care erau două la număr, pe când eu, aveam nevoie de trei. Iau cartea lui Lovinescu, mă uit peste ea, verific, double check, hiv positive, tot, doar una dintre ele mă ajuta. Drept urmare, am cerut trei cărţi, mi s-au adus două, şi m-a ajutat una, ce mai pot să îmi doresc de la ziua care tocmai începea să se contureze?

Mă pun în curte, cu o cafea, pe care am reuşit să nu o torn pe mine, şi aştept cuminţică să treacă cele 20 minute până se face 11.40 să apară amicul meu.

Pentru că legile lui Murphy spun asta, amicul meu mă sună la 11.55 : “acum pornesc de acasă”. Eu eram în ziua în care făceam pe cupidon. Apare tipa, care îşi găseşte de lucru prin şcoală 10 minute până apare el, iar apoi, apare băiatul, dar fata noastră nu putea să mai plece de la şcoală, aşa că, începem să aşteptăm. Şi aşteptăm, şi stăm, şi după aproximativ două ore de stat, fata spune că nu mai poate să plece. Epic fail.

Vreau să dau un telefon să mai chem o fată cu noi în oraş la bowling, şi îmi moare telefonul. Nu ştiu de ce aveam altă pretenţie de la telefon. Pe lângă asta, mergem la bowling. Nimic neobişnuit, jucând cu 4 băieţi am cam pierdut dar mi-am luat şi revanşa. Am avut aruncări bune şi aruncări rele, dar, după cum era de aşteptat, mi-am rupt două unghii.

Ajung acasă bucurându-mă că am ieşit destul de bine, cu doar două unghii rupte după o zi întoarsă cu fundul în sus, pe când, o prietenă îmi citeşte gândurile şi mă cheamă în Kaufland la o cumpărătură. Să mergem zic. În Kaufland agitaţie, mulţi oameni care nu cumpărau nimic, dar se uitau la produse şi încurcau lumea. Încep să bombăn printre dinţi că altceva nu aveam ce face, şi îmi mişc oasele deja obosite şi nervoase printre rafturi speriind copii şi părinţii. Încep să mp simt ca un mostru din Lochness doar că eu sunt în Kaufland.

Scandalul cel mai mare, ca d-obicei, apare la casă, când, nu ştii la ce casier să te pui, că toţi au la fel de mulţi clienţi. Prietena mea vede o tipă mai liberă şi trage de coş, eu încerc să îndrept coşul spre ea şi într-o mişcare de vrăjitoare reuşesc să îmi trag roata de la cărucior în unghia piciorului stang, în degetul mare, atât de mult, încât mi-a strivit unghia până în carne rupând-o în două pe mijloc şi instantaneu începând să îmi curgă sânge.

Eu cred că, mi-au ajuns pentru o zi, care nu a fost nici vineri, nici 13, şi nicio combinaţie de zile cu ghinion, a fost, doar, o zi nepotrivită pentru mine, a fost ziua în care lumea mea era cu fundul în sus – la propriu

One thought on “My lucky day

  1. Pingback: Tweets that mention http://www.spi-oana.org/?p=989utm_sourcepingback -- Topsy.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.