Nu cedez !

Am avut un inceput de saptamana uimitor. Nu imi dau seama de ce saptamana asta este mai speciala decat cealalta. Poate dupa ce se termina asta, am sa scriu despre cele doua evenimente importante, babane, de la inceputul lunii iunie din Cluj.

Nu cedez, si nu ma opresc din scris. Nici aici, nici in alte locuri. Am fost flatata cand mi s-a oferit un post de “editor’ . Ce maret suna, la un blog maricel. Se pare ca am un punct de vedere care trebuie expus. Poate intr-o zi, va fi descoperit de o persoana mai potrivita, si toate prostiile care zac in capul meu, vor fi expuse in forma frumoasa in care stiu sa le expun – uneori – fara greseli, cu coerenta, cu virgule, si cu tot. Da. Blogul meu ar trebui sa fie gelos, sa-si ia jucariile si sa plece, pentru ca aici, sunt mai mult de o gramada de lucruri incoerente, si fara sens. Aici este o parte din mine. Asa confuz cum e el, fara sa-ti dai seama cand glumesc si cand vorbesc serios. Asa sunt si eu, iar cui nu-i convine, sa nu ma mai citeasca.

Luna iunie are poate multe proiecte, care au ajuns destul de personale pentru mine. Sper ca Lecturi Urbane sa ia o forma cu mult mai mare la a 4-a editie din 26mai – parcul central. Sper ca eu sa scriu toate articolele care stau in mine, sa eman toata ura in lucruri frumoase, sa arat ca pot, si sa nu mai fac lumea sa fie dezamagita de mine.

Simt ca o perioada  decisiva se afla in viata mea, si un prieten trecut prin viata m-a asigurat ca toti trecem prin asta. Imi plac prietenii care ma sustin, si le multumesc in fiecare clipa ca ma suporta, ca imi raspund la telefon, si nu in ultimul rand, ca ma asculta.

Poate ca sunt un om care vrea sa fie ascultat, dar poate, daca vreau indeajuns de mult asta, am sa reusesc sa ma ridic in picioare si sa urlu, sa urlu atat de tare incat toti aceia care ma ignora sa ma asculte. Sa isi sacrifice cateva momente din ei si sa ma asculte.

Poate sunt invidioasa pe cei care sunt cu multi ani mai mari decat mine, pentru ca blogurile lor sunt mai interesante, pentru ca ei povestesc ce faceau la varsta mea, si astfel viata mea mi se pare de prea multe ori plictisitoare. Dar si eu povestesc acum unele momente, altele le notez, altele le scriu in forme in care si eu ma mir ca reusesc sa ajunga. Poate intr-o zi, vor fi si altii invidiosi pe mine, sau poate ca o sa ma plictisesc din scris.

Nu cedez, asta este blogul meu personal, atat de personal incat irita atat de multa lume pe cat induioseaza. si asta ma incanta. Asta imi aduce un zambet pe chip si ma face sa nu vreau sa ma opresc din a scrie, pentru tine! pentru mine! pentru… noi?

One thought on “Nu cedez !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.