Constatarea unei confuzii

Şi constaţi că momentul în care totul era confuz în jurul tău încă mai persistă. Şi vrei să zbori, să pleci în lume şi să uiţi tot ceea ce ai făcut până acum. Ştiu, te minţi şi tu, la fel ca mine că vor exista momente mai bune. Hai să-şi spun un secret pe care oricum, nimeni nu ţi-l va spune : lumea te minte. Nu va trece. Nimic nu trece. Singurul care trece peste noi e timpul, el trece ca nisipul, prin tot, şi asta cu nisipul nu am spus-o eu. Au rostit-o alţii care poate că o cred! Nimic nu trece. Totul rămâne pentru o eternitate în tine, până când uiţi. Nici atunci nu dispare deoarece, peste ani şi ani, îţi vei aminti toate lucrurile pe care le negi acum. Toate !

Nu e ciudat că totul e confuz în jurul t ău şi nimeni nu îşi dă seama ce vrei? Adevărul este că nici tu nu ştii sigur ce vrei, dar ar fi foarte drăguţ dacă ţi-ai da seama. Atât de drăguţ! Îndeajuns de drăguţ încât să nu se întâmple. Chiar atât de drăguţ.

Ce e de făcut când rămâi doar cu o mână plină cu altă mână. cu o mângăiere care te face ca pentru cinci minute să nu te gândeşti la nimic. Şi ce? DA! nu te gândeşti, dar ar fi fost frumos să te gândeşti la ceva, la ceva care să îţi dea un semn ţie că toată perioada în care totul era neclar a plecat. Nu a plecat. E tot acolo. O să încerci să o negi până când vei reuşi să te convingi că nu există, apoi îţi vei îndrepta atenţia spre altceva, şi astfel… astfel lumea vva spune că ai trecut peste. Nu ai trecut. Te-ai păcălit pe tine că ai trecut, dar starea e tot acolo, e ascunsă nu foarte bine, deoaree aşteaptă orie moment să iasă afară şi să-ţi amintească : “sunt tot aici, nu mă nega”.

Ce e de făcut? Nu ştiu, dar nici tu nu ştii, aşa că e ok!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.