Tanjesc

În unele zile tânjesc după atingerea ta şi nu îmi explic de unde toată această foame după tine. De parcă tu eşti singurul motiv pentru care eu mai pot să simt cum ating lucrurile din jurul meu. Încerc să te caut în toate persoanele din jurul meu dar de această dată eşuez prea frumos şi până şi eu îmi dau seama că nu voi reuşi să te găsesc în alţii decât în prea mulţi sau prea puţini, dar totuşi, am să reuşesc să te fac să rămâi inscripţionat în memoria mea, deoarece am reuşit să tânjesc. Să tânjesc după tot ceea ce înseamnă respiraţia ta, şi atunci când ea este în spatele meu, în ceafa mea, şi îmi aduce o altă stare de spirit. Şi atunci când nu mă atingi dar de la distanţă îmi arăţi cât de mult vrei să mă strângi în braţe.

Toate astea sunt motivele pentru care eu tânjesc în fiecare clipă după atingerea ta, după momentele în care lumea mea se opreşte pe loc pentru că am ajuns în acea “safe zone” unde nimeni nu mă poate atinge, şi nimeni nu mai îmi poate face rău. Cred în astfel de zone, asemeni unui copil mic. Cred în basme, pentru că atunci când te văd mă simt ca într-un basm care cu fiecare moment pare mai frumos. Mă simt ca un scriitor care vrea să spună că soarele care-mi arde mâna atunci când mă plimb cu tine, picurii de ploaie care mă trezesc, toate astea sunt vrăjite şi fac parte din tine, pentru ca atunci când nu eşti lângă mine să le am pe ele.

Până şi coerenţa mea mă lasă baltă atunci când ! Da, exact atunci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.