O fi de bine, o fi de rau

până la urmă, am constatat cu stupoare, că dacă mai mulţi oameni spun un lucru, ori sunt ei nebuni şi eu normală (puţin probabil) , sau ei au dreptate (mai mult probabil). Am mai primit plângeri cu ceva timp în urmă pe această temă. Nu înţeleg totuşi câteva lucruri, şi am să spun şi ce.

Un prieten de-al meu a spus că s-a gândit să mă cunoască citindu-mă. El nu a citit ceea ce am scris aici, ci alte scrieri. La cererea lui i-am dat şi blogul, sa vadă diferenţa din simplul fapt că ceea ce scriu acolo este un alt stil, şi un subiect bine stabilit; în comparaţie cu aici, unde subiectele sunt la fel de bulversante ca şi mine. După o perioadă nedereminată de timp, amicul menţionat mai sus mi-a spus supărat că s-a hotărât să nu mă mai citească până când nu ii demonstrez că eu sunt cea care scrie toate lucrurile astea. Că eu sunt cea care le gândeşte şi le expune, pentru că, citindu-mă în ambele locuri a simţit că nu mai înţelege nimic. Citindu-mă în cealaltă parte a avut impresia că sunt un om hotărât, cu picioarele pe pământ, care primeşte ce vrea atunci când vrea şamd, citind aici toate lucrurile astea, descoperă că sunt şi eu om, am gânduri, am revolte, am dileme existenţiale şi o purtare de adolescent răsfăţat care se revarsă în scrieri, ceea ce nu se regăseşte în celelalte.

Zilele astea, un o altă persoană mi s-a sesizat că ceea ce se găseşte aici, arată ca un jurnal al unei adolescente nefutute frustrată de viaţă, cu inima frântă, şamd,  toate descrierile care se cuvin undei adolescente confuze, iar eu se pare că am cam trecut de toată perioada asta a adolescenţei.

Eu încă mă gândesc ce formă va lua acest blog de-a lungul timpului. Nu vreau să-l creez într-un imens pamflet, nici în ceva mult prea personal, nici într-un loc în care îmi văr toate frustrările pe care nu am unde să le vărs. Nu sunt sigură că vreau să fiu un blogger cunoscut, dar cred că va devenii ca o tolbă pline de gânduri confuze. De revolte pornite prea devreme sau prea târziu, de vorbe grele sau prea uşoare, de tot ceea ce mă conturează pe mine ca om. Nu sunt sigură că vreau să fiu faimoasă sau că vreau să nu mă citească nimeni. Habar nu am!

2 thoughts on “O fi de bine, o fi de rau

  1. Dan Ciulea

    sigura aia iti sunt pretini?… cum adica vrea sa te cunoasca citindu-te….
    daca ma citesti, nu o sa ma cunosti, trebe sa fi stat in discutiile mele cel putin o luna, ca sa poti sa iti dai seama cabd ma aberez si cand sunt serios…
    pana la urma, io’ zic, sa faci ce iti place si ce te face pe tine sa te simti bine… si lasa pe altii cu p|$d@ mamiii lor 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.