Mai… Mai pot!

A venit, poate mult asteptata luna Mai. E luna aia care ne aminteste ca in curand vom ofta (da, noi toti) si vom spune printre suspine “a mai trecut juma de an”. Nu stiu unde dispar toate zilele astea, cert este ca uneori nu stiu unde dispar orele.

Ma pornesc de multe ori sa scriu ceva aici, dar totul ramane in caietul ala al meu faimos, plin de zeci de autografe de la zeci de oameni. Am sa le arat lumii, la momentul potrivit (atunci cand vor valora indeajuns incat sa le vand pe e-bay)

Ce am facut? Nimic. Am zambit, m-am incruntat, am admirat soarele, am imbratisat prieteni, si m-am bucurat de zilele ce au trecut.

29 april 2010

atunci cand simti durerile ce te rod din interior, cum ele vor sa apara la suprafata, inseamna ca nimic nu a fost indeajuns. Inseamna ca totul zboara-n viata, inseamna ca e randul meu sa lupt. Nimic nu poate spune ce e atat de rau si de ce se simte atat de bine.

se pare ca, asa am ajuns. Sa ma gandesc, sa meditez. De prea multe ori cand deschid toate aceste pagini, simt ca tot ceea ce vreau sa zic se imbulzeste sa iasa afara, sa se exprime, sa se afirme, dar nu indeajuns de mult

Imi lipsesti, da, tu cel pentru care aberez zilnic, si sper, ca in luna mai, sa ne citim mai des, sa ne certam mai des, sa fiu iar, cea care iti bulverseaza peisajul la fel ca la inceput. Sa fiu eu, cea pe care obisnuiai sa o citesti, aberand despre nimicuri, ore intregi, pagini intregi, caractere intregi, si spunand, ca nimic nu e mai important decat sa scrii pentru tine, si sa descoperi ca ajungi la inima cuiva care te intelege. Iti multumesc !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.