Drumul spre Golgota

La fel ca anul trecut, si anul asta am avut parte in “drumul spre Golgota” . Un mare sentiment de deja-vu am avut, pentru ca, am fost trimisa tot dupa acte, si tot la aceleasi nenea (anul trecut parca am fost trimisa sa aduc bani acasa nu acte). ¬†Anul acesta am facut poze, pentru ca am avut starea de spirit sa imi iau aparatul foto cu mine. Din nefericire (probabil pentru ei) , nu m-au afectat in acelasi fel ca anul trecut. Eu o vad asta ca pe o evolutie, atunci eram suparata, acum sunt stresata. Am mai avansat putin. Poate la anu` o sa fiu altfel. Asteptam sa vedem evolutia.

In acelasi timp, m-a cam enervat faptul ca oamenii lor de ordine nu intelegeau ca daca isi pun coatele in dreptul obiectivului tau nu vezi nimic (unii privesc prin obiectivul aparatului foto). Am vazut mai multi copii mici, si usor, mai multa lume decat anul trecut. Ma bucur ca este un eveniment mediatizat, si sper sa reuseasca sa schimbe un mod de a gandi asa cum isi propun. Sper ca unii sa isi gaseasca linistea sufleteasca, pentru ca de fapt, despre asta este vorba in toata miscarea asta. Eu nu cred ca mi-am gasit-o si uneori am impresia ca se vede. Sunt certata cu mine, si se pare ca nimic nu-mi poate aduce linistea pentru multa vreme, dar o sa fac ceva si cu asta, pentru ca nu am chef sa uit de mine.

Ceea ce nu mi-a placut a fost, ca singurul loc inalt in care au putut sa faca finalul a fost Teatrul National “Lucian Blaga”, pe scarile de la intrare, lucru care m-a dezgustat.

Mi-a placut si am admirat mult, reactia celor din jur. Unii erau speriati, altii uimiti, samd. Este foarte frumos sa admiri reactia celor din jur, la evenimente de genul acesta, deoarece sunt evenimente care te iau prin surprindere si care sunt menite sa ne atraga atentia asupra unui lucru.

Ne atrag atentia asupra istoriei, asupra modului in care suntem priviti de altii, la cum privim pe altii, la cum ne grabim sa judecam pe cei din jurul nostru, la ceea ce sutem si la ceea ce putem fi. La toate intrebarile retorice pe care viata ni le da, si la tot ceea ce nu vom putea fi prea curand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.