Amintind de trecut

observ ca marea majoritate a noastra isi amintesc foarte mult de vremurile trecute, si incep sa se poarte ca atare. Incepem sa tanjim dupa vremurile in care totul era mai mult decat superb, pentru ca aveam varsta necesara ca totul sa fie superb. Tanjim dupa atat de mult dupa ceea ce am fost incat uitam ceea ce suntem. Cautam in prezent farame din trecut, farame din sufletul nostru, care, pana la urma, sa ajunga sa ne faca sa fim demni de probabil micul viitor care ne asteapta (daca ne asteapta). De ce vrem intotdeauna sa ne detasam de trecut dar ajungem sa ne adancim si mai tare in el, nu-mi dau seama. Poate este o greseala umana, pe care fiecare dintre noi este menit sa o faca (cel putin de cateva ori). Poate este o scapare, un sentiment prea puternic de melancolie la care lumea nu mai stie cum sa reactioneze. Lumea e un termen mult prea general cand vorbim de atatia oameni, si franturi de  suflete care, isi cauta un rost in lume. Este usor frustrant faptul ca toti acestia isi gasesc un loc in trecut Рdat fiind cele spuse pana acum .

Avem de ales, plecam in trecut, sau plecam intr-o lume a viselor. Ambele sunt relativ perfecte, dar niciuna nu este realitatea

One thought on “Amintind de trecut

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.