Cand nu mai ai putere

Şi atunci când nu mai ai putere să lupţi, şi parcă şi griul ţi-a secat. Atunci când simţi cum în tine urlă, iar tu deschizi gura, şi nu se aude nimic. Nu se aude nici macar bătaia inimii are o auzi în timpane mai tare decât muzica ce ar trebui să îţi urle în urechi. Atunci când deschizi gura şi iese un nor de aer. Un nor de abur. Un nor de frig. Nu e plin de gânduri. Nu te simţi golit. Nicidecum. Nu te simţi nici îngheţat, nici dezgheţat. Nu te simţi. Nu mai eşti tu, şi asta este mai mult decât grav. Ce e de făcut când nu te mai simţi tu? Ce e de făcut atunci când simţi că nu mai ai putere să citeşti, să reţii, să gândeşti, să respiri, să clipeşti. Nu mai ai putere să fi tu. Nu mai ai putere să te distrugim să îi ajuţi pe alţii, să le faci surprize. Să îi ridici.

Nimic nu pare a fi varianta corectă. Stresul urlă prea tare. Mintea goală nu-ţi este niciodată şi totuşi nu te gândeşti la nimic. Nu e nimic de făcut în acest sens, dar ce e de făcut, atunci când nu mai ai putere să te ridici şi să urlii “mai dă-mi că mai pot să îndur”. Stai doar jos şi aştepţi să se termine cu totul. Apoi ce? Apoi te ridici triumfător? Vei mai avea putere? Vei mai avea putere să te ridici, după ce trec toate peste tine? Îţi vei mai aminti de ce ai trecut prin toate astea? Că aşa eşti tu, şi alţii doar au vrut să-ţi dovedească un lucru : eşti tare.

Nimeni nu trebuie să îţi dovedească nimic. Tu ştii asta. Tu ştii că ai putere. Tu ştii că poţi. Totuşi, în acest moment, simţi că nu mai ai putere. Simţi că nici un somn pe veci nu ţi-ar reface forţele. Nici o plimbare, niciun vânt, sau cafea nu îţi va îmbogăţi mâna de energie care îţi lipseşte. Eşti cine vrei tu să fi, totuşi, te uiţi în oglindă şi nu te recunoşti. Nu mai ai putere să te recunoşti. Asta e bine? E rău? Este oare cumva asta?

Ce se întâmplă când nu mai ai putere?

Cedezi?

Îţi recapeţi puterea?

cE?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.