nepotisme

Tot timpul aud de nepotisme, si pe bune ca nu-mi vine sa cred. De multe ori sunt uimita, dar nici de aceasta data nu este relevant ce cred eu. Toti avem pile si cine spune ca nu se foloseste de ele, minte. Acum nu stim exact pe cine, dar principalul este ca asta face. Conteaza oare mai mult de atat?
Nu.
Ei bine, eu am constatat zilele trecute cat este de important sa ai un grad de rudenie, fie si el imaginar, cu oricine de prin zona. De prin zona prin care frecventezi. Mai ales daca nu e prietenoasa.
Tin minte primele mele jocuri la airsoft, cand lumea nu tragea in mine, pentru ca am rude in echipa. Mai inceput au fost primele doua. Apoi… gata. A trecut si am luat si eu bile-n dos la fel ca toata lumea, ca doar d-aia chiuiea padurea. Si eu nu eram singura.
Iar. Nu despre asta e vorba.
Eram zilele trecute, la vesnica mea cafea. Spre deosebire de alta data, de data asta era full. Nu m-a deranjat asta, dar m-a deranjat – oarecum – oamenii de-o varsta cu tata sub influenta alcolului.
Eu nu suport omul beat. Dar sa ma fac inteleasa. Nu suport oameni beti, care au probleme cu gravitatia, pe strada, in baruri. Ca te imbeti cu prietenii la un chef, si sunteti doar voi, asta e alta poveste. Dar sa intru intr-un bar si sa vad insi trecuti de 40 sau care arata ca atare, cu o problema cu gravitatia, sunt cam irascibila. Ma pun la masa, si imi incep obisnuita barfa. Eram cu gluga in cap pentru ca parul meu arata usor nasol, si imi este mai usor sa ascund asta printr-o gluga, sau caciula. Pentru ca nu era indeajuns de frig pentru caciuli, am apelat la gluga.

Povestind cu cana mea de cafea, ma trezesc cu gluga luata din cap. Nu cred ca era un gest pe care vroiam sa-l vad. Ma intorc si vad un nenica pe la 40+, care face echilibristica tinandu-se de bar, si care imi spune ca sunt frumoasa. Daca imi spunea ca sunt desteapta poate il credeam. Ii spun sa-mi lase gluga in pace, si ma intorc la cafeaua mea. Vine si imi povesteste el ca-s frumoasa etc-etc, pleaca. Imi continui cafeaua pe baza de rapid sa imi misc talpasita de acolo, pe cand sa plec, vine brusc langa mine, si ma sperii si zic “hoppaaaa”. Ei bine. Acel cuvant l-a iritat, de parca i-as fi injurat toata familia. Stateam si ma uitam socata (de fapt toti eram socati). A stat omu, mi-a explicat tot ce i-a trecut prin minte, si apoi a iesit pana afara, cu promisiunea ca revine sa mai imi spuna. Cand vine de afara. Stupoare. Isi cere scuze ca a vorbit urat cu mine si spera sa-l iert, ca el nu stia ca eu si X suntem verisori. Adevarul este ca nici eu nu stiam, dar sa treci de la o stare la alta… citez “de unde sa stiu eu ca sunteti verisori? Ca nu semanati. Ca daca stiam, nu ma legam de tine”
Si uite de ce, iubesc eu oamenii sub influenta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.