amintiri 2009 – best of

Nu ştiu ce ar trebui să spun despre 2009. Cele mai bune momente poate ar fi uşor de văzut. Ar trebui oare descrise în articole? Sau în obsesii? În mailuri? Sms-uri? Sau… sau ce?

ianuarie
M-am apucat de scris. Mai disperant şi cu mai mulţi nervi decât în 2008. Încurajată de un om proaspăt descoperit, un om, care-mi merită tot ce aş putea vreodată să-i dau, înmiit. Nu dau nume (Ursu)
martie
a fost una din lunile cele mai agitate. Sentimental am fost puţin la pământ şi Adi meu şi-a impus, sentimental vorbind, punctul de vedere. Da, oarecum, îmi produce o stare, pe care nu ştiu de ce mi-o produce. Nu vorbim despre asta.

mai
m-am îmbrăţişat cu toooooooooată lumea. şi merit un bonus pentru asta!

în iulie am fost la B’est şi am văzut toate clădirile alea minunate (Ms. Te iubesc!)
a fost nuna lui var-mea şi scumpul de Amelian a băut şi mâncat. moca 😀
Liberty Parade, mai trebuie să comentez? Nu îţi aminteşti ce îndrăgostită de viaţă am fost după ce am venit? Că trebuia să mă legi de scaun să nu zbor.

septembrie
Am cunoscut atâţia oameni deosebiţi în septembrie, şi am atâtea amintiri frumoase despre luna asta, încât, nu cred că în ultimii ani, m-am mai simţit bine. Mulţumesc tuturor care au făcut ca asta să fie posibil

Regrete? Poate n-am făcut multe lucruri la vremea lor, şi asta, m-a costat. Nu am făcut multe lucruri cum trebuia şi am amânat atâtea pentru ultimul moment, încât, după ce ultimul moment a dispărut, eu mai speram la o minune. Minunile s-au ţinut lanţ atât cât au putut planetele să mă ajute, şi cine le-a aranjat : îi mulţumesc.

Mă simt ca la premiile emy, când trebuie să mulţumesc cuiva, dar trebuie să fiu recunoscător fiecărui zâmbet din acest an. Pentru că fiecare o merită. Fiecare merită să fie făcut să zâmbească pentru că merită. Pentru că eu iubesc pe toată lumea, în felul meu. Şi asta, este important. Pentru toţi, nu doar pentru mine. Şi eu cred asta.

21 ianuarie 2009 : “unii oameni, trăiesc iluzia unei vieţi”
21 mai 2009 : “pixul şi hârtia, sunt cei care-mi aduc veselia”
5 iunie 2009 : “sunt plină de sine/ plină de mine/ sătulă de tine/ iar nu eşti lângă mine/ de-aş fi plină de ură/rea de gură/ aş urla într-una/ pe străzi ca nebuna / că m-am săturat de voi/ prefăcuţi ca nişte strigoi”
1 octombrie 2009 : “tu eşti sătul de urlete, eu sunt sătulă de urlat. La ce am spus aici, mai ai ceva de completat?”

ce e de spus? Nu îmi vine să cred că s-a terminat. Şi ăstaaa??? Eh, c’est la vie, vine unu nooou şi să vezi ce şou!

adaugare ulerioara : 360 posturi in 365 zile 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.