No Air!

“tell me how i’m supposed to breathe without air?”

asta mă întreb deseori când aud piesa asta. ceea ce este frustrant este că nu găsesc un răspuns chiar dacă am reuşit să respir de atâtea ori fără fiinţa ta lângă mine. Fără fiinţa ta să aibă grijă de mine, fără cineva care să-mi respire aerul. Am simţit că nu mai am aer şi asta a fost de nesuportat chiar daca a fost doar pentru un moment. A fost mai mult decât aş fi putut să suport vreodată. Şi tu, tu nemernicule nu mi-ai spus niciodată cum o să suport viaţa dără tine. Şi ai plecat. Ai plecat şi m-ai luat ultima răsuflare cu tine. Pentru că nu am mai vrut să cred în tine, dar în fiecare an de atunci îmi amintesc de tine. Şi de cum am crezut în tine cu toată fiinţa mea, aşa cum erai tu.

“so how do you expect me.. to live alone with just me.”

am învăţat. Am învăţat să respir fără fiinţa ta lângă mine. Fără umbra ta care mă învelea şi mă apăra de orice. Am învăţat să mă mint că aerul pe care-l respir este al tău. Că tu eşti aerul meu, că tu chiar dacă ai plecat de lângă mine. Am învăţat să mă încurajez cu tot, chiar dacă tîţi mă descurajează. Am învăţat că tu eşti aerul meu, şi nimeni nu îmi poate lua aerul pe care-l respir, şi dacă tu pleci, atunci, aerul meu, va deveni tu, iar tu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.