Craciunita de servici

Anul acesta am fost crăciuniţa de servici. Nu că în alt an nu aş fi fost, dar anul ăsta am observat, că dacă nu umblam eu ca o zăludă două zile după cadouri, bradu era doar cu bom-bom sub el. Şi când spun asta nu mă refer la bombă, ci la bomboane :D, bomboane, bucuria oricărui copil…

Mă duc eu, fără pic de curaj, în 22 să cumpăr oo. Eh arta de a cumpăra oo când e gheaţă pe jos e grea de explicat. În faţa magazinului fac o piruetă şi dau din mâini (după ceva muşte), pentru că aşa cum toţi ştim, şansele ca în faţă la Oncos să nu fie strop de zăpadă sunt egale cu şansele ca eu să fiu iubita lui Superman.

Intru în Oncos iau oo, şi tanti de acolo îmi admiră…. unghiile. Aşteptam să mă întrebe dacă sunt false, dar nu, nu de data asta!

Îmi amintesc că vreau să dau o raită prin restul oraşului şi cetăţenii cu siguranţă auşters gheaţa de pe jos, aşa că şansele să patinez ca o artistă care sunt eu cu douăj de oo în braţe sunt… ă? mari 😀 Mă duc, las plasa cu cele douăj de oo, la un amic, şi pornesc voios şi cu mult curaj, la o raită prin cartier. Trec pe lângă alte trei magazine Oncos, întind privirea după una alta, mă zgâiesc prin magazine … când POC. Da, poţi începe să râzi, promit să nu mă supăr. Da, e ceea ce te gândeai, am dat cu dosul de … pământ. Nu e prea comod dar noroc că nu sunt înaltă sau că nu aveam oo-lele la mine, că atunci, chiar era jale 😀

bun. am ajuns acasă sănătoasă, cu o durere de fund, şi, noroc că am fost inspirată şi am ajuns cu oo-lele tefere.

în 23, am fost anunţată că nu s-au găsit toate cadourile, aşa că, rămâne pe mine să fac ultimele cumpărături, cadouri, etc,etc. Bun. Fac şi asta. îmi fac în minte o hartă şi mă apuc să bat magazinele. Speram că cu un singur magazin am să termin, dar nu eram eu atââât de norocoasă. Drept urmare încep să cumpăr. Un nene amabil a reuşit să se înţeleagă cu mine din priviri şi semne, pentru că vorbeam la telefon. Mă mai plimb, în căutare de ce-mi mai trebuie mie, dar in 23 în magazine găseşti câţi vânzători plictisiţi e posibil să existe, toţi toţi sunt la muncă.

Ajung într-un magazin. Vroiam si eu un inel. Tanti vorbea la telefon. Eu mă uit la inele. Ea vorbea la telefon. Eu as testa un inel. Ea vorbea la telefon. Aşa că, am plecat.

Magazinul următor. eu vreau un inel, tanti amabilă tocmai pleca de lângă mine. Mă uit după altă tanti amabilă. Nu. Cele trei tanti amabile din King Art împachetau o cutie. Nu! Nu cele trei tanti are fiecare o cutie în faţa ei, cele trei tanti, adică 6 mâini pe una bucată cutie. bun. Dau eu din mâini etc etc, nu ştiu am impresia că de sărbători lumea nu vrea să vândă produsele. Într-un final glorios, după aprox juma de oră reuşeşsc să cumpăr 3 produse minime.

Plec.

Mai hoinăresc prin magazine, nu mai văr nimic prea drăguţ, şi vin acasă.

În 24, ca orice om cu minte, vreau să împachetez şi eu, după ce am umblat ca zăluda o zi întreagă. Ei… Nu am hârtie. Deci de unde să fac eu rost de hârtie în 24? Eh.. Din Kaufland. Am găsit hârtie neagră. Stăteam şi îmi imaginam cadourile în hârtie neagră. Nu am reuşit. Aşa că am luat hârtie verde, hârtie creponată, şi gata, hai acasă. Cumpărăturile au fost gata în 5 minute, hai 10. Dar am stat la o coadă, moamăăăă şi ce coadăăă, ce de oameni nu erau cu cumpărăturile gata în 24… pfoaiiii

note to self: în 2010 cumpărăturile le faci în septembrie!!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.