Un uichend

weekendu cu 26nnov+2dec a fost lung. Da, ştiu că eu explic o perioadă care începe într-o joi şi se termină într-o miercuri dar n-am eu nicio vină.

Joi, am fost la everyday drama, în Iulus, unde o colegă de la teatrologie din anul 3, a reuşit să îşi expună textul la care a lucrat în tabăra de creaţie din august.  TExtul a fost aşa de felul lui drăguţel, au fost şi colegi de-ai mei, şi a fost şi nenea Cristian Grosu, pe care unii, l-au văzut, alţii nu, alţii îl vor vedea. Cine ştie. Discuţiile de după nu au fost atât de aprinse  pe cât ar fi vrut lumea, de fapt, prin lume mă refer direct la organizatori, sau la persoanele dintre cei care au fost implicaţi în mod direct. Dar, am descoperit că un spectacol de lectură e interesant, şi că nu e neapărat un spectacol de privit, dar cu siguranţă este un spectacol de auzit. Un spectacol care îţi formează în minte imaginea întregului context pe care-l asculţi.

vineri, în 27 pentru că i-am promis la sebi, am fost să văd Pinguini. La plecare, am furat afişu. Acu îl ţin ostatic la mine. Afişu nu pe Sebi! Spectacolul fu drăguţ. Scurt dar drăguţ. Precup (regizorul) a vrut să dea puţină personalitate, dar cu badea Ionesco’ e cam greu să faci asta.

sâmbătă, pentru că eu credeam că va fi o zi uşor de digerat, Radu, m-a chemat la Dansul Morţii.  Mie mi-a plăcut, e drept că am auzit şi păreri negative, dar aici, nu poti să spui că a fost prost având în vedere actorii. Şi nici textul nu a fost urât, mai ales că actorii aveau o grămadă de feţe, lucru de apreciat la un actor!

duminică şi luni nu am făcut ceva cu mult prea special, am fost la Ada. Luni am fost şi mi-am filat părul, evenimentele nu sunt atât de importante. Am vrut să mă duc la un film mut duminică, dar, am uitat unde era, şi asta m-a cam împiedicat să îl văd. Evident, nu?

Marţi au fost artificiile şi mi-a revenit în minte tot sentimentul acela pe care-l aveam copil prost fiind aşteptând cu fluturi în stomac artificiile. Ce m-a bucurat este că am schimbat puţin peisajul şi nu am mai fost la catedrală. Aş putea spune oarecum că îmi pare rău, dar la anu, sau poate chiar cele din 24 ianuarie, vreau să le văd şi pozez dintr-un loc special. Nu ştiu cine mă duce cu maşina până acolo. Da fac eu cumva. Dacă nu, îmi cumpăr bicicletă, şi tot mă duc.

Observă că încep să ajung cumva la zi cu evenimentele. MAi am două uichenduri şi gata. Nu cred că m-a enervat ceva ăn mod deosebit weekendul ăla, pentru că mi-aş fi amintit eu, cu siguranţă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.