melancolie

ayi iar mi-a m amintit de tine, şi nu ştiu de ce. Nu ştiu de ce ochii mi s-au împăienjenit şi încerc să neg că mi-ar păsa. Mi-e atât de dor de tine! De toate acele seri în care oboseala nu era un motiv pentru care să ne ducem să dormim, să ne oprim din privit, din vorbit. Mai lungeam cu cinci minute, şi încă cinci minute, şi tot aşa.

Acum, îmi lipseşti. Îmi lipseşti atăt de mult, încât nici nu sunt sigură că vreau să realizez n timp real cât de mult îmi lipseşti. E ca atunci, când ştii că nu mai poţi să îl vezi, să îl strângi în braţe. E ca atunci când realizezi că a murit, şi îl priveşti inapt, rece, şi palid, şi vrei să negi. Doar că tu nu eşti mort. Toţi au revenit în viaţa ta, în rolurile lor. Eu? Am dispărut în neant.

Mă doare? DA!

Ce pot face?

Mai contează atât timp cât toate astea se ştiu? Atât timp căt eu urlu, şi tu mă priveşti. Vrei să îmi întorci foaia? Sî îmi demonstrezi că şi tu poţi face crize la fel ca mine? Un singur amănunt uiţi. Eu fac totul cu un motiv. Tu ai acea satisfacţie în răzbunare, ca un adevărat luptător. Apoi, ce mai rămâne de zis? Să îmi înfrunt durerea? Şi să tac? Să rabd? Să uit?

În fapt, cui îi mai pasă?

mie… uneori, dar îmi trece.

Va apărea în curând o poză cu tine, pe uşa camerei mele. Atunci îmi voi aminti, toate momentele frumoase dintre noi, deoarece încerc să le neg, pe cele neplăcute. Acum spune-mi de câte ori priveşti cerul, îţi aminteşti de mine?

3 thoughts on “melancolie

  1. M.

    am scris un text acum ceva vreme: omul care s-a uitat pe sine. o mica drama in 6 capitole scurte.
    poate te ajuta, poate te reconforteaza, poate… 🙂

    anunta-ma daca vrei sa citesti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.