Impunerea punctului de vedere (part2)

Nu înţeleg mulţi oameni din lista mea de mess, sau din cei pe care îi cunosc pe diferite site-uri. Dar mă încurajez cu faptul că suntem toţi diferiţi şi, măcar încerc să îi înţeleg.

Acum aproximativ un an, a stat un tip o vreme, şi a dovedit, printr-un schimb imens de mesaje că merită să aibă id-ul meu. Îi dau add, şi aştept să mă întrebe cine sunt. Nimic. Trece o lună, două, trei, îl şterg.

După vreo juma de an, dăm unu de altul pe alt site. Îi explic că ne cunoaştem şi că nu a vorbit cu mine. Omu îşi cere scuze vorbim noi ce vorbim, ca după câteva zile, să îi explic că nu avem aceeaşi viziune despre ce se va întâmpla între noi doi, iar omul, pricepe, şi în secunda doi începe să mă întrebe ce face mama, câtă carne am în frigider, dacă nu mai am nevoie, că îmi dă el. Chestii de gentilom.

Trece faza, îl ignor, şi de vreo 3 săptămâni mă căpiază. Am încercat să îi explic că dacă m-a înjurat, veci pururi Amin! nu mai iese la o cafea cu mine, iar el vine cu scuze jalnice ca Dumnezeu iartă, eu de ce nu pot.

Păii, e simplu. Unu, El poate multe, şi doi, când vii şi îmi cânţi de chestii religioase ca să te iert, scrie măcar cu literă mare unde trebuie. Omu sare în sus cp el nu e obsedat, şi vrea doar să mă cunoască, şi că nu ştie ce să facă să mă convingă că merită iertat.

Cum să îi mai spun eu omului când nici japoneza nu îl ajută să priceapă că mie chiar nu îmi pasă ce vrea el. Dar i-am propus să încerce să îmi schimbe părerea despre el. Din experienţa mea, nu va reuşii, dar măcar, scap de el.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.