Impunerea punctului de vedere (part1)

Am zis şi o mai spun : îmi plac bărbaţii care ştiu să îşi impună punctul de vedere în faţa unei femei. Aici, nu mă refer la cocalarii care, dacă aia nu îi face oral, sau nu îi face pe plac, o snopesc de ajunge tipa în comă. Mă refer la tipii care…

hai să-ţi spun o poveste.

Anu trecut prin octombrie-noiembrie, cunosc un tip. Tipu cu prietenă. Nu îmi pasă, eu de felu meu nu-s geloasă, şi în schimb, era doar o vrăjeală ieftină pe net. Între timp, se mai complică treaba, apropo-uri, sms-uri, telefoane.

Trece faza, şi ne întâlnim într-o zi, mă conduce, mergeam cu tata să îi luăm un cadou la mama, povestim, îmi lasă o impresie bună, trece, povestim şi mai des, ne înţelegem şi mai bine.

Într-o zi, mă abordează pe mess, mi-am dat seama că e prietena lui, pentru că, mai vorbisem cu ea, şi îi spusesem că am prieten, între timp, m-am despărţit de prietenu, şi ea nu ştia. În momentul în care el intră pe mess, şi ma întreabă ce-mi face prietenu, mi-am dat seama că e ea. Dă în mişto-uri şi bate-ţi joc de proastă fără număăăăăăăăr. Eu sunt sadică, dacă o văd că muşcă sunt nemiloasă rău de tot. Îi dau la aia apă la moară să aibă să potolească o planetă însetată.

Când mă satur, îi zic fetei să recunoască că e ea, ea nuuu, că nu e ea. Îl sun pe gagiu, şi el era în oraş . îi spun că vorbesc cu el pe mess, şi să o sune să-i spună că ştiu că e ea, pentru că nu mă crede. Eh, marele meu Zorro, ia telefonul, se impune la telefon ca un mascul feroce ce e, şi ea recunoaşte. Mă simţeam o învingătoare, a reuşit ăla să o convingă in 5 minute, că îmi bat joc de ea, super tare.

Eh rahat pe băţ. Nu a reuşit să o convingă nimic. pentru că, îmi zice a doua zi pe mess, că îşi iubeşte prietena, şi nu mai vrea să aibă probleme cu ea, că rămâne cu ea. Eram bulversată. Îl sun seara, mai pe la 22 aşa, era lângă ea, se uitau la Dansez pentru tine. O auzeam la telefon. I-a spus să-mi închidă şi în secunda doi aud “tâm-tâm-tâm-tâm”

No mama măsii, sun iar, îmi spune că îşi iubeşte femeia, că nuj ce, mama măsii, îi spun că nu are importanţă, că suntem doar prieteni, şi nu merită să stricăm o prietenie, din cauza unei tipe, că îi putem explica, el nuuu, bun. Mă dezamăgeşte că nu îi poate explica femeii adevăru, îmi iau adio de la el, şi gata.

după vreo juma de an, el mă caută. Că s-a despărţit de ea, că i dor de mine, îi explic băietului, să cânte la altă masă, dar, prefer tipii cu personalitate. Îşi cere scuze de deranj, trece faza.

Azi mă caută iar, că de fapt, acu s-au despărţit pe bune, şi ar vrea să reluăm de unde am lăsat totul.

întrebare (retorică) : mă crede proastă?????????

aşa, ţi-am zis povestea. Să revenim. Îmi place, ca un tip, în faţa mea, să îşi impună punctu de vedere. Că el vrea aşa, că a fost invers, şamd. Dacă tipul trăieşte sub tocu unei muieri, nu-mi pasă

2 thoughts on “Impunerea punctului de vedere (part1)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.