Ziua O P T

De ce sunt opt zile dacă eu am stat şapte mă vei întreba cu o mare revoltă însoţită de faptul că te (vorba aia) în articolele mele, că mult mai pot abera (la-la-la) , dar nu vorbim despre asta.

Drumul a fost ok. Pe lângă faptul că, la întors e un şofer care zongăne totul de parcă are cartofi în spate, iar eu, nu înţeleg. De două ori l-am prins pe el, şi m-a zongănit că nu am putut nici să dorm, nici să citesc. În schimb, pe acelaşi drum, alţi şoferi n-au nici pe naiba. Habar n-am.
Totul a fost ok, exceptând faptul că la vreo 30km de Ploieşti am stat vreo 45 min până a venit Fany-ul celălalt, că trebuia să schimbe băieţii banii, iar, după ce am pornit, la nici 5 minute, tipului din spatele meu i s-a făcut rău. Partea nasoală e că, la săracu nu i-a fost rău până atunci, dar tot restul drumului a fost aşa.
Am dormit în reprize şi la 20km de Cluj m-a lovit un somn de parcă eram trează de o săptămână, pe bune de nu. Am ajuns acasă mormăind că trolerul meu e geamantan. E geamantan de pe la Constanta, dar asta e altceva. Afară era innorat pentru că, aşa era afară, dar era ok pentru că eram sătulă de sufocare, şi asfaltu de Cluj când e cald, e imposibil de sufocant.
În altă ordine de idei, am ajuns acasă şi nu prea aveam eu chef de ieşit în oraş, aşa că, pe la 3, m-am pus să dorm o oră-două, şi m-am trezit la 20.35 cu multe apeluri pierdute.
Concluzia a fost, că a fost frumos, obositor, dar frumos, 855 de poze, şi, relaxant. Poate data viitoare, voi fi mai trăgătoare la vorbă şi timp, şi nu mă voi trage pe cur, pentru articole, dar, ultimele dăţi de la tot scrisul la pc, am avut dureri urâte de tendoane, ceea ce, nu e deloc plăcut (te rog să mă crezi pe cuvânt!!)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.