ta-na-naaa

făceam curat zilele trecute printre foile de pe aici, şi am găsit o grămadă de prostii pe ele. Printre ele, am găsit chestii drăguţe, citate, şi rahaturi diabetice de genul. Ştii că îmi plac, ştiu că probabil îţi plac şi tie, aşa că… uite

“Atunci când nu mai eşti tu, dar totuşi eşti mai mult decât oricând, atunci când te adânceşti în tot sau în nimic, şi descoperi infinitul, atunci când îţi anihilezi fiinţa şi te laşi purtat de adierea divinităţii, atunci lucrarea se desăvârşeşte singură. Atunci te hrăneşte cu adevăr şi te transformi ăn adevăr. Atunci nu mai exişti şi incepi să fii!”

“să nu crezi că ai înţeles până nu înţelegi, până nu eşti ceea ce ai înţeles. Să nu te crezi deasupra celorlalţi. Dedică-te lor. Înţelege-i şi iubeşte-i ca pe tine însuţi. Nu atinge limitele nici unui lucru, nici unei stari. Fii cumpătat, altfel vei dezechilibra balanţa. Ceea ce astăzi este prea multă bucurie, mâine va fi prea multă tristeţe.”

da, ştiu, şi eu sunt şocată că am aşa ceva. Nu am autorii care le-au scris. Ale mele clar nu sunt, pentru că eu nu am cuvinte aşa de mari, cu toate, că, uneori sunt uimită şi eu de ceea ce scot. Adevărul este, că, noi artiştii, dacă nu avem starea de spirit prielnică, e dejaba

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.