Ziua Cinci

Dimineaţa m-a trezit alarma lui Laur, pentru că, el trebuia să meargă la lucru. Ca o iubită ascultătoare l-am trezit şi alintat, dar a fost greu, pentru că moş Ene tot îl ţinea de poveşti. După ce a plecat, am profitat de asta pentru a mă lungii în pat.

Pe la 12 mi-am luat bagajele, să le las la gară la bagaje de mână până seara, pentru ca eu să mă pot plimba liniştită pe litoral. O doamnă amabilă de la magazin, m-a văzut ea cu mult chef de a mai căra bagaju ăla încă 20m, şi m-a lăsat să îl bag la ea în depozit.

Iniţial, plănuiam să lipsesc 2-3 ore. Dar, cum socoteala de acasă. şi cea din târg….

M-am pornit aşadar până în Costineşti, să vizitez şi eu locul, am sunat lumea, dar nu mi s-a prea răspuns, ceea ce, sincer, nu mi-a prea convenit. Dar, i-am găsit unde îi lăsasem, cu sictirul pe care îl au oamenii când mai au puţin şi termină ce au de făcut. Am schimbat două trei vorbe cu un ospătar, am păpat, i-am ascultat pe cei din spatele meu, un grup măricel cum aberează, şi mă gândeam pe unde să agăţ eu un băiet care să îmi facă şi mie nişte poze.

Mergând spre un mic dig, văd o tipă singură care face poze. Mă gândesc să o abordez să îmi facă şi mie nişte poze, că dacă are aparat foto în mână, atunci, nici al meu nu va fi prea chinez pentru ea. Zis şi făcut. Spre uimirea mea, tipa se oferă să facă mai multe. Aşa am descoperit, că, ea se plictisea, şi eu, aşa că, ne-am decis să tragem de timp împreună, cu o plimbare până la epavă să-i facem poze.

Ne-am plimbat şi am povestit, am bârfit, şi am făcut, cam tot, ce era de făcut. Am adunat scoici şi pietre (da, ştiu), am făcut poze, şi ne-am luat rămas bun, cu mult spor. Văzând că m-am încadrat chiar binişor în timp, semnalizez şi eu către Constanţa.

Tipa de la magazin era puţin agitată pentru că, cele 2-3 ore ale mele, se făcusera cam 4-5, dar i-am mulţumit, şi ea mie, şi, după ce mi-am terminat scurta bârfă la telefon, m-a sunat Laur să schimb locaţia cazării, şi să merg să îl aştept.

Stând în staţie, în spatele meu, o tipă, vorbea tare, îi explica individului, că ea e la ciclu la începutul lunii, şi ziua ei de naştere e în 6, aşa că nu s-a sexat de ziua ei. Am crezut că e un amic şi îşi spune fata off-u. Apoi când ăla i-a zis să vorbească mai încet că se uită lumea la ea, iar ea a început să urle că e bou, am constatat că e nenorocitu care o iubeşte. Cum am constatat asta? Păi el încerca să o calmeze, când ea îi povestea de prietenele ei care se secsează, stau la soare şi au ţoale pe când ea, are doar un nenorocit ca el. El nu prea mai avea multe cuvinte, dar a avut proasta inspiraţie să o întrebe, cât de mult contează cât câştigă el, iar ea i-a răspuns, citez : “crezi că dacă găsesc unu cu bani, nu te părăsesc?????”

Nu ştiu ce i-a răspuns el, pentru că a apărut Laur, dar eu în locul lui, o pocneam şi plecam. Dar deh’ iubirea asta…

Seara s-a terminat uşor, Laur a fost la muncă iar eu am încercat să nu dobor oboseala prea mult, am făcut poze la peisajul de pe geam, am bârfit o leacă pe mess, ţi-am mai scris ţie, şi am adormit cam pe când a trebuit să cobor să îi deschid uşa la Laur….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.