Monthly Archives: September 2009

Fara cuvinte

când am auzit că există aşa ceva, am spus că se exagerează. Când am văzut nu am mai fost înstare să spun nici “OMG” nici “Doamne Fereşte”, am rămas, mută. iar asta mi se întâmplă rar…

Obsesiile lui septembrie

Pentru că probabil Valeriu se gândea de ce nu îi mai arăt şi eu, o piesă drăguţă, m-am gândit să pun, obsesiile lui nenea SEptembrie în materie de mp3

Vanessa Mae – Sabre Dance

Cortes – Luna

BEP – Missing you

REM – Everybody hurts

Bullet – Asta e pentru mine

The Dandy Warhols – We Used To Be Friends

Acid – Find me an angel

Andore vs Kame – Be my boy

Beyonce – Sweet Dreams

şi că-cam atât pentru luna asta

eh, macar nu e porcina

pe la începutul lunii, am avut o tentativă de gripă. Am reuşit să o sperii, ca pe la jumătatea lunii să mă atace aşa, mârşav.

Nu e din vina mea. Era ofertă specială la gripă (nu e porcină, nu am găsit porcul). Eu nu am nicio vină. Nici umblatul prin ploaie, sau statul în curent, în tricou, seara, în septembrie, nu au nimic de aface cu faptul că am reuşit să mă răcesc.

Dupa 2 zile de încercat să respir, bocete, suflecări. Eferalganul şi ceaiurile m-au ajutat să trec peste această grea încercare. DAr! Asta nu e tot… gripa se pare că a uitat ceva la mine, şi s-a întors, cum era să o refuz?

revin la idee, faptul că am stat pe terasă la mall, seara, în tricou şi am mâncat îngheţată nu are absolut nicio legătură, sau cel puţin, aşa sper.

Drept urmare, acum mă suflec, şi încerc minunile ceaiului (iar)

Impunerea punctului de vedere (part2)

Nu înţeleg mulţi oameni din lista mea de mess, sau din cei pe care îi cunosc pe diferite site-uri. Dar mă încurajez cu faptul că suntem toţi diferiţi şi, măcar încerc să îi înţeleg.

Acum aproximativ un an, a stat un tip o vreme, şi a dovedit, printr-un schimb imens de mesaje că merită să aibă id-ul meu. Îi dau add, şi aştept să mă întrebe cine sunt. Nimic. Trece o lună, două, trei, îl şterg.

După vreo juma de an, dăm unu de altul pe alt site. Îi explic că ne cunoaştem şi că nu a vorbit cu mine. Omu îşi cere scuze vorbim noi ce vorbim, ca după câteva zile, să îi explic că nu avem aceeaşi viziune despre ce se va întâmpla între noi doi, iar omul, pricepe, şi în secunda doi începe să mă întrebe ce face mama, câtă carne am în frigider, dacă nu mai am nevoie, că îmi dă el. Chestii de gentilom.

Trece faza, îl ignor, şi de vreo 3 săptămâni mă căpiază. Am încercat să îi explic că dacă m-a înjurat, veci pururi Amin! nu mai iese la o cafea cu mine, iar el vine cu scuze jalnice ca Dumnezeu iartă, eu de ce nu pot.

Păii, e simplu. Unu, El poate multe, şi doi, când vii şi îmi cânţi de chestii religioase ca să te iert, scrie măcar cu literă mare unde trebuie. Omu sare în sus cp el nu e obsedat, şi vrea doar să mă cunoască, şi că nu ştie ce să facă să mă convingă că merită iertat.

Cum să îi mai spun eu omului când nici japoneza nu îl ajută să priceapă că mie chiar nu îmi pasă ce vrea el. Dar i-am propus să încerce să îmi schimbe părerea despre el. Din experienţa mea, nu va reuşii, dar măcar, scap de el.

Visul unui curios

cunoşti tu ca şi mine plăcuta chinuire

şi-i faci pe toţi să spună uimiţi : “Ce om sucit!”

– Muream. Simţeam în firea mea plină de iubire

dorinţă dar şi groază, un chin deosebit;

şi spaimă şi speranţă, dar fără răzvrătire.

cu cât fatalul ornic mergea tot mai grăbit

cu-atât simţeam în chinu-mi o aspră mulţumire

şi mă smulgeam din ceea ce-i vechi şi-obişnuit

eram cum e copilul când, dornic de spectacol,

cu ciudă vede-n pânza cortinei un obstacol

deodata adevarul cuprinse duhul meu:

murisem fără veste şi zorile cumplite

mă-nvăluiau – cum, asta e tot? pe nesimţite

cortina se-nălţase ; eu aşteptam mereu.

(Ch. Baudelaire)