A fi dezamagit

uneori, ajungi sa fi dezamagit de cei din jurul tau, si nu mai stii ce sa faci, nu stii cum trebuie sa reactionezi. Sa te superi? Sa te ascunzi? Ce e de facut. Stai si constati ca esti singur. Tu, monitorul, muzica, peretii, si atat, ce e de facut mai mult de atat? nimic. Niciodata nimic. Tot timpul atunci cand cineva te dezamageste, golul ala din tine pare la fel de mare ca atunci cand cineva moare. Stiu, funebra comparatia, dar este la fel. Exceptand, ca acum, daca te-a dezamagit, nu te mai roade viermele ala nenorocit care spune “ai fi putut sa fi un om mai bun cu el” . Stai si te gandesti, sa rupi totul , si nu stii ce sa faci mai repede, totusi, pe cat de mult trece timpul, pe atat mai repede te obisnuiesti cu asta, realizezi ca momentul de care iti era frica s-a intamplat si nu mai ai ce sa faci. Ramane doar sa spui tuturor acest lucru, iar asta va fi punctul intre voi. Dezamagirea.

Observi bineinteles ca in general daca cineva este suparat, supararea poate trece, ii spui o gluma, ii trimiti o piesa funny, si se inveseleste, uita de suparare, si spune ca a fost un prost ca a pus la suflet totul, cand de fapt, era un nimic care nu merita nici macar interes, ce sa mai vorbim de suparare pe aceasta tema. Dar, in schimb, atunci cand cineva e dezamagit, nu mai ai ce sa faci, parca oricat ai incerca, dezamagirea ramane, nu mai ai cum sa intorci lucrurile pentru a fi in favoarea ta, si iti spui, ca de fapt, universul astepta ca tu sa te lecuiesti dandu-ti semne prin care iti spunea ca te va dezamagii.

In general, avem obiceiul de a fi dezamagiti de prieteni sau de familie, si doare. Doare pentru ca nu te asteptai la asa ceva. Tocmai asta e taietura adanca. Tot timpul vine din partea cui nu te astepti, si chiar daca stai cu sufletul la gura, si astepti dezamagirea, ea cand vine, tot la fel doare. Oricat de mult incerci sa te pregatesti, sa nu iti pui sperante pentru a nu fi dezamagit, cand vine vestea bomba, ramane gustul amar in urma. Ramane parerea de rau, ca ai fi vrut sa nu te fi dezamagit, sa iti arate ca e o persoana mai buna de atat, care merita, dar unii, s-au obisnuit sa nu mai spere, dar cu ce rost?

Poti oare sa te opresti din visare si dorinta, si din a-ti pune incredera in oameni tot timpul, pentru a te feri sa nu fi dezamagit? Este oare posibil asa ceva?

Am observat deasemenea, ca atunci cand te supara cineva, de nervi, reusim sa facem gesturi copilaresti. Am vazut oameni de varste diferite purtandu-se ca niste copii care isi iau jucariile si pleaca atunci cand se supara, si ti le arunca pe ale tale inapoi “sunt ale tale, ia-le, eu nu mai am ce face cu ele” . Iar atunci cand presimti ca urmeaza o cearta care va rupe relatia, tinzi ca inainte de ea sa restitui toate lucrurile, ale tale sa le recuperezi, celelalte sa le dai inapoi. Atunci cand esti dezamagit, nu faci asa. Pur si simplu, te obisnuiesti cu ideea. Dai din cap ca asa trebuie sa fie, te gandesti ce mai ai de facut si nu iti vine nimic in minte. Toate lucrurile importante pe care le-ai avut de facut pana in acel moment, par neinteresante, si toate pot fi amanate.

Dezamagirea vine cu un gust amar, care ramane, si toata mierea nu pare sa-l indulceasca, macar putin…

3 thoughts on “A fi dezamagit

  1. colaholicu

    or guns and hired assassins?…
    acu serios, inevitatbil suntem dezamagiti si de multe ori cei apropiati o fac. este o parte a relatiilor interumane. problema e cum raspunem noi la asta. eu m-am hotarat sa merg inainte…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.