Daily Archives: August 27, 2009

Papucii sunt dragostea unei femei

Marea mea obsesie este şi va rămâne, pantofii, mă poţi compara lejer cu Sarah Jessica Parker din Sex and the city, pentru că ea mai avea n+k perechi de papuci şi dădea sume fabuloase pe o pereche. Şi eu dau. Pe lângă asta, am fost fan, al serialelor. M-am uitat şi încă mă mai uit la multe seriale, şi parcă niciodată nu mă satisfac toate seriile, parcă se termină brusc, parcă toate astea. Totuşi, de vreo juma de an, încearcă să se deschidă un magazin nou de papuci.

25072009608

Asta e din seria, engleza se scrie cum se aude. Eh, se poate şi mai rău

Admiratoare la rasarit

din cauza crizei economice, Moş ene, mi-a furat din orele de somn. În jurul orei 4am azi dimineaţă am reuşit cumva să îmi închei bărfa şi să mă mut în pat pentru a-mi coase cumva genele, să adorm şi eu că imediat răsare soarele.

Mă pun eu în pat, şi nu adorm nici-cum. Aud maşina de la Primăria Cluj, cum vine să spală strada, semn că e trecut de 4.00, apoi, îl aud pe vecinu de deasupra făcând duş, el cum la 5 pleacă la lucru, înseamnă că trece timpul, apoi aud cum un vecin de mai deasupra trage apa la baie, e uimitor câte se aud noaptea când e linişte în bloc şi stai la parter. Apoi uitându-mă la ceas şi numărând secundele, o aud pe mama mergând până la baie pe la 4.30. Nu ştiu când a iesit că am reuşit să adorm. Când mă bucuram mai bine de somnul dimineţii îmi sună telefonul. Mama lui. Mă uit. Privat Number.

În general, răspund şi spun că să nu mă sune cu număr privat, sau nu răspund, dar, de data asta, eram curioasă cine mă sună la ore atât de matinale, că nici soarele nu s-a trezit.

– Oana?

– Cine întreabă?

– Nu contează, Oana?

– Cu cine vorbesc?

– Nu ştii, lasă că îţi spun eu, Oana?

– Da eu sunt, ce vrei?

– Ce vreau?????

-Da, ce vrei? Şi cine eşti?

– Ştii cine sunt!

– Ştiu?

-Te-am sunat să îţi spun să îmi laşi soţul în pace!

– h?

– Ai auzit ce am zis! Să îl laşi în pace, ştii, acum sunt însărcinată, şi o să avem un copil, aşa că te rog, să îl laşi în pace!

-Auzi dragă, da cine-i soţul tău ăsta?

Şi chiar dacă eram pe bune curioasă cine e însărcinată, şi cine e tipul care mai are pe telefon mesaje xxy de la mine, şi de când, dar după ce am zis ultima frază i-am închis. Ce m-a uimit, e că a zis “soţul meu”, adevărule  că multe iubite după n ani de stat cu el în acelaşi apartament îi spun soţul, dar, faza doi e că, semăna la voce cu varămea proaspăt căsătorită.

Acu, îmi vine să o sun pe varămea să o întreb dacă nu a rămas însărcinată, dar, totuşi nu cred că sunt foarte curioasă. Se pare, că totuşi lumea mă iubeşte, nu am mai avut astfel de telefoane de acum 3 ani, când mă suna o tipă din oraş cu prietenul meu, şi îmi plângea noaptea la 2 la telefon şi-mi spunea că “lasă că vezi tu cum îi să îl iubeşti şi ea să iubească pe alta”

Nu am înţeles rostul la niciunul dintre telefoane, şi nu înţeleg, ce e cu orele astea de sunat şi făcut confesiuni, ce? ziua nu putem discuta?

Am nevoie de idei

În mod normal, ieşirea pe care o programam în gândul meu, ar fi trebuit să înceapă. Dar cum, eu m-am decis acum câteva săptămâni, că trebuie să mă relaxez şi să mă regăsesc (cu regăsitu mai mult sau mai puţin)

Toată lumea pleacă acum, rapid, în ultima bucată de concediu, disponibiă. Eh, asta nu e nimic. Eu nu mai plec nici când vroiam nici cât vroiam (nu, nu vreau să vorbesc despre asta), drept urmare aş pleca undeva din 1 septembrie, pe o perioadă de 7-10 zile. Nu am idei de traseu, nu am nimic de genul ăsta. Aştept idei, având în vedere, că aş vrea să mă plimb în ţară, aş vrea să rămân măcar 2-3 zile în acelaşi loc.

Voi ajunge şi pe la Bucureşti, asta e sigur. Voi sta aproximativ 2-3 zile.  Rămâne de hotărât dacă mă duc pe Braşov sau pe Sibiu. Dacă mă opresc pe drum, unde mă opresc, sau dacă nu, unde merg după. Aş vrea să ajung şi la mare, dar… momentan, simt că marea mă răneşte (da, ştiu că te-ai simţit, trebuia!), în rest… aştept idei, păreri, orice

Asta nu e viata mea

ce faci cânt inima-ti dictează

şi sufletul într-una vibreză

friuca o simţi în vene

şi te gândeşti alene

tot ce-a fost, cu ce rost?

tot ce-ai învăţat, cu ce folos?

greşeli repetate într-una

lecţii care vin tot câte una

te descurajează toţi cei

care te încurajau, da, tot ei!

În cine sî mai crezi acum?

Când totul se năruie în faţa ta,

ce e de făcut în momentul

În care observi cum trece viaţa

Şansele se duc într-una

Şi nu se mai întorc

Una – două prinzi curak

vrei să ieşi din arbitraj

Să urlii cât ai putea…

ASTA NU E VIAŢA MEA !!!!