Fantana arteziana

am descoperit că sunt fericita posesoare a unei fântâni arteziene în spatele blocului. Ştiu, ar trebui să fiu exagerat de fericită,  dar, nu este o fântână care cântă, şi asta tare mă amărăşte în fiecare zi.

Care-i poanta de fapt?

Ieri, m-am dus până la magazin şi observ, ca niciodată, maţina tatălui meu în faţa blocului. Pentru început am crezut că o confund, dar nu mai ai cum să o confunzi, e uşor de recunoscut. Drept urmare, decopăr alte câteva maşini, de obicei parcate în spate, în faţa blocului. Înţeleg sincer, că în faţă e răcoare şi nu bat copii mingea, etc, etc. Dar totuşi dragi vecini, ce v-a apucat?

Până să rezolv dilema în mintea mea cu această malarie, descopăr că băieţii de la apa nova s-au gândit să schimbe ţeava aia care era spartă, drept urmare, o mare parte din parcarea din spatele blocului a devenit un crater în decursul zilei de ieri dimineaţă. Pe mine una nu mă deranjeză cu nimic, eu personal nu am geam pe partea aia, alfel sunt sigură că nu mă încânta prea mult sunetul buldozerului spărgând fierul bee-eeton.

După-amiază m-am hotărât, ca o huhureză, să plec în oraş. Ieşind prin spate, aud un sursur de apă. M-am tot uitat eu uşor nedumerită pe unde avem noi o mică-cascadă, dar nu am reuşit să descopăr. Începusem să mă uit după un râuleţ, dar nici ăla nu părea să ajungă în dreptul privirii mele, prea devreme. Ca orice locatar curios, îmi arunc privirea în craterul din spatele blocului. Ce am văzut?

Păi, pentru început am văzut şi eu unde e spartă ţeava. Era pus un bolovan peste gaură, pentru ca noi copii mari (şi cei mici) să nu putem profita de apa aceea şi să ne răcorim (sau opărim în cazul în care nu era ţeava buna). bolovanul în schimb, nu acoperea totul, apa susurând pe sub el, făcând un mic râuleţ.

Azi dimineaţă (dimineţă la mine, prânz la alţii) am plecat până în oraş pentru a saluta fetele de la Finanţe şi Trezorerie, unde e de stat la cozi, sunt un as.  Pe când plecam eu de acasă, li mijeam ochii proaspăt treziţi de  20 minute, în soarele arzător, descopăr nişte oameni muncitori în spatele blocului. Adevărul este că nu ştiam că oamenii lucrează atât de dimineaţă, am fost plăcut uimită să vad că se poate. I-am felicitat în gând şi am plecat într-ale mele lăsându-i să schimbe ţevile.

Acum, pe la prânz, când nu mai e nimeni pe aici, constat că nu au schimbat chiar toate ţevile, au schimbat daor 2-3, probabil le place de noi, şi au nevoie de cât mai multe motive să mai vină în vizită, sau poate că vor venii şi mâine. Tind totuşi să cred, că nu va dura mai puţin de o săptămână, şi mă aştept ca pe la începutul lui octombire să termine. Au mai fost ei la aceeaşi ţeavă acum vreo 2 ani, dar atunci, cu un petec ss-a rezolvat crăpătura. Sunt totuşi uimită că au schimbat câteva. Dar, dat fiind faptul că nu le-au schimbat toate, aştept ziua când se va burbuşi asfaltu şi printre roţile maşinilor va ţâşnii o fântână arteziană de toată frumuseţea, cu cântecele de rigoare formate din înjurături, telefoane, şi alarme.

Presimt că va venii o tipă de la protv care mă va întreba ce se întâmplă în spatele meu, pentru că nu va fi evidentă fântâna…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.