Ursake cel diabolic

Săptămâna trecuta, joi, pe lângă toate furtunile din toata ţara, la Cluj, s-a întâmplat ceva! A venit nenea Ursu, pe la mine în vizită. Acu nu te gândi că a venit şi a stat la mine, pentru că, dacă ai dat o raită pe la nenea Ursu prin blogosferă vei observa, că e ceea ce ţi-ai dori să arăţi părinţilor, şi să speri că tatăl tău nu a facut nimic kinki cu el. Acum, Ursule, nu are rost să te superi, e din dragoste spus, tu ştii asta!

M-a sunat că a ajuns şi s-a cazat, exact când eu mă certam cu o pietricică ce mi-a intrat în sanda, şi nu mai vroia să iasă. Şi cum mă impuneam eu aşa în faţa pietricelei, aşa se impunea şi ea, în talpa mea. Eh ce să-i faci, fiecare cu personalitatea lui, până la urmă, am scos-o cu penseta. Am plâns după ea, şi mai sper la o reîntâlnire cu ea, deoarece, de toantă ce sunt, am aruncat-o acasă, pe covor (da, ştiu, sunt toantă rău, dar nu mai spune la nimeni, că oricum, erai singur în cameră când citeai).

Ajung în dreptul hotelului, povestind cu Micu la telefon, deoarece, o asemenea bucurie, trebuia împărtaşită cuiva, şi cine ar fi mai bun la aşa ceva, dacă nu chiar, iubi Micu. În timp ce, în dreptul hotelului de lux, vorbeam la telefon, si molfaiam un Chupa Chups, doi gagii, cel de la receptie (după ţinută) şi un ospătar (după ţinută) îşi găsiseră de lucru în dreptul geamului. Judecând după aspectul lor, nu era mare diferenţa de vârstă ceea ce m-a făcut să răspund zâmbetelor, şi făcutului cu mâna. Nici pe ei nu părea că îi deranjează aşa ceva. Chiar dacă în mod normal, nu ai voie să agăţi nimic în timpul serviciului!

Pleacă băieţii mei, iar eu încep să mă impacientez deoarece Ursake al meu nu mai apărea. Şi pe când mă gândeam să îl sun să văd cât mai durează până se fardează, îl văd, ieşind din lift,  cu cămăşuţa lui roşie, care, de ce să mint, m-a cucerit pe loc! Ca un copil ce sunt, văzându-l în faţa mea, am sărit să îl îmbraţişez, şi adevărul este, că, eu cum sunt mică, şi toată lumea e înaltă pe lângă mine, trebuia să sar.

Cafeluţa a decurs bine, repede, pe placul meu. Am stat la taclale o leacă (ca să nu zic o ţâră) , nu îţi spun partea porno, pentru că nu am voie.

Dar să revenim la cei doi tipi agăţaţi cu mult şarm, de mine. Ei bine, după ce şi-au terminat ei, tot ce au avut de făcut, i-a chemat mama natură, şeful, mai ştiu eu cine,  s-au proptit amândoi, la o poveste, cu barmanul care, tocmai ne adusese, cafeluţele (şi dacă nu au fost cafele, noi tot aşa le vom spune). Reacţia lor când au văzut, pe cine aşteptam, a fost ceva ce voi preţui toată viaţa!

Cum să îţi explic eu ţie, ce privire, ce şuşoteli, şi ce bine ne-am amuzat cu Ursu.

Ei, eu fiind o tipă care adoră cadourile, de fapt mint, imi plac mascotele, astea aşa mici, le am puse într-un loc special, şi când lumea mi le admiră, încep “aia e de la Sergiu, aia e de la George, aia e de la Rares, aia e adusa din Ungaria, aia e de la tata”, şamd. Ştiind când vine Ursu, l-am rugat, să îmi aduca un porc, sau un urs, deoarece el e urs, şi să nu am şi eu pretenţia la un porc. Ursu a zis bine, şi, după ce a coborât şi-a dat seama că mi-a lăsat ursuleţul în cameră.

E frumos ursuleţul, îţi voi arăta o poză cu el, dar nu acum, deoarece, acum, mai am lucruri să îţi povestesc, cafele de băut, locuri de hoherit, dar, fi cu pace, până diseară, îţi arăt şi ursul.

One thought on “Ursake cel diabolic

  1. Neamtu'

    Daca Ursu e macar jumate din cum apare pe blog, inseamna ca n-ai nici o sansa se te plictisesti cu el. Foarte bine ca v-ati vazut la ochi 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.