Deja vu

Ce trebuie sa faci atunci cand, dupa prea mult timp, inca simtit cum te obsedeaza o umbra. Te gandesti la ea fara sa-ti dai seama uneori, iar apoi o vezi ca apare, si a aparut! Da, asta s-a intamplat, totul incepe sa te obsedeze iar, trecutul, totul vine dupa tine si nu iti da pace.

Piesele care te ajuta uneori sa treci peste toate momentele peste care ti se pare ca nu poti trece acum ti se pare ca nu mai au efect. Privirea si vorbele care le auzi iti rasuna in ureche fara sa le poti opri.
Iar? Iar sunt cu gandul la tine? Dupa atat timp nu imi dai pace, si totusi, dupa atat timp, tot nu ma intelegi

“just play your games with someone else, i’m done with you and your lies, you’re so wrong to make me cry, this is your last good bye”

E incredibil cum am ajuns sa fredonez piesa asta cu gandul la tine. Te-ai gandi ca dupa atata vreme, asa ceva nu mai este posibil, dar totusi versurile m-au dus automat la tine. Hm! Imi amintesc zilele in care “friends told me i’m crazy ’cause i believe you” erau cele in care imi aminteam de tine, dar am invatat ca nu asta conteaza.

De ce am impresia ca astea vor continua la infinit? De ce am impresia ca nu pot sa intrec masura indeajuns de mult incat tu sa te opresti? Nu inteleg cum de dupa atata vreme inca mai tremur, ma mai gandesc la tine. Daca te-am iubit asa de mult cum cred? Cum sa iubesti piatra din papuc? Cum sa iubesti cand refuzi sa crezi in sentiment? Sunt ferm convinsa ca intre mine si tine nu a fsot niciodata mai mult decat atractie, dar am sa vorbesc cu subconstientul meu si il voi convinge ca nu te iubesc. Ar fi culmea sa ajung la asemenea cuvinte mari, pe care tu i le rostesti ei, poate tu nu le crezi, dar ea le crede. Mie nu mi le-ai rostit… ce rost are?
Vocea ta inca dupa atat timp, ma linisteste. Ma incurajeaza cand imi e greu, si cu tonul ala al tau calm, tin minte zilele cand niciun prieten nu imi era aproape, iar tu veneai si ma incurajai. Ai fost si tu bun la ceva in toate zilele acelea cand ai fost langa mine?

Totusi vina imi apartine ca ti-am permis si te-am invatat, poate lucrurile erau diferite daca ne intelegeam de la inceput, impuneam limitele. DAr atunci, poate eram eu in locul ei, si nu stiam ce se intampla, si atatia ani, traiam o minciuna de vis. Nu, mai bine asa

Cica depinde cum privesti lucrurile; “pe ce parte a p* esti” spunea un print zilele trecute. Da, asta este o problema. Tot timpul mi-am pus intrebarea, ce prefer sa fiu inselata sau sa fiu cea cu care inseala? Nicium nu e bine daca esti indragostit pana peste urechi. Nu-i asa?

Eh, dupa toate astea? Ce mai conteaza? Las’ sa curga apa pe Somes… pentru ca putere sa ignor mai am, cred

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.