Daily Archives: August 4, 2009

Intrebari peste ganduri (sau invers?)

Iti simt privirea. De ce te uiti la mine? De ce ma citesti? De ce ma judeci pentru ceea ce scriu eu? De ce imi numeri greselile? De ce te regasesti in ce scriu? Dece te gandesti sa pui asta-n status? De ce ma judeci? DE ce nu razi cu mine? De ce ma uiti? De ce nu maine? De ce nu-ti aprinzi o tigara? De ce nu bei o cafea? DE ce ai stins tigara?

Nu te mai uita la mine cu privirea cu care se uita un lup la o caprioara, pentru ca nu stiu cum m-ai savura, si asta imi pune imaginatia la contributie, si poate nu o sa-ti placa. Nu iti mai imagina fiecare cuvant al meu caci vei realiza ca ai o imaginatie perversa si te vei simti poate prost cand imi vei spune ca m-ai visa. Nu ma mai judeca pentru ceea ce gandesc si ce traiesc, doar pentru ca eu arat lumii si tu tii in tine, nu inseamna ca unul dintre noi facem bine. Inceteaza sa spui ca semanam si pentru asta ma placi, stii si tu la fel ca mine, ca nu e asa, nu mai cauta scuze, pentru ca stii bine : “cine se scuza, se acuza”

Aprinde-ti tigara si savureaza momentul in care flacara arde tutunul si foita, iti invadeaza gura, gatul, plamanii, totul iese pe gura si simti cum secundele din viata ta se scurc, iti imaginezi un ceas al vietii tale si privirea la pachetul de tigari si gandul ca il vei fuma pe tot te face sa iti imaginezi cum acel pachet iti scurteaza clepsidra care iti oglindeste viata. Da! Asta se intampla in acest moment, dar nu conteaza, nu planuiesti sa traiesti o viata, nu te grabesti, nu te gandesti ce ar fi peste cativva ani, si sa recunoastem, dintre toti, te plangi mult, dar traiesti din plin viata ta, si esti mandru.

PEntru ce citesti aceste randuri acum? Ce gandesti? Ce vei comenta cu urmatoarea ocazie cu care, privirile noastre se intalnesc, vocile noastre se aud, pe un display vor aparea coduri binare care vor arata litere, care vor forma cuvinte, care vor suna in mintea unui dintre noi ca vocea care ne transmite ceva.

Iti imaginezi o pustoaica cu ochelarii pe ochi, stand si uitandu-se la televizor, si gandindu-se la tine, tastandu-ti in tot acest timp? Reusesti sa iti spui tie, ca eu scriu pentru tine nu pentru mine? Ca eu scriu pentru mine, si tu te regasesti in mine? Daca te regasesti atat de mult, ar putea fi un semn? Ar putea insemna ca ne potrivim? Te asigur ca nu! Te asigur ca in multe cazuri toti gandim la fel. Toti ii judecam pe cei care nu sunt ca noi, din invidie pentru ca fac ceea ce noi n-am avut curaj, pentru ca nu intelegem cum lor putem sa le placa ceea ce noi uram, pentru ca nu intelegem perspectiva lor de viata, trairile lor. Nici nu trebuie. Daca am fi toti asa, am fi la fel, si ar fi la naiba de plictisitor

Nu crezi?

Deja vu

Ce trebuie sa faci atunci cand, dupa prea mult timp, inca simtit cum te obsedeaza o umbra. Te gandesti la ea fara sa-ti dai seama uneori, iar apoi o vezi ca apare, si a aparut! Da, asta s-a intamplat, totul incepe sa te obsedeze iar, trecutul, totul vine dupa tine si nu iti da pace.

Piesele care te ajuta uneori sa treci peste toate momentele peste care ti se pare ca nu poti trece acum ti se pare ca nu mai au efect. Privirea si vorbele care le auzi iti rasuna in ureche fara sa le poti opri.
Iar? Iar sunt cu gandul la tine? Dupa atat timp nu imi dai pace, si totusi, dupa atat timp, tot nu ma intelegi

“just play your games with someone else, i’m done with you and your lies, you’re so wrong to make me cry, this is your last good bye”

E incredibil cum am ajuns sa fredonez piesa asta cu gandul la tine. Te-ai gandi ca dupa atata vreme, asa ceva nu mai este posibil, dar totusi versurile m-au dus automat la tine. Hm! Imi amintesc zilele in care “friends told me i’m crazy ’cause i believe you” erau cele in care imi aminteam de tine, dar am invatat ca nu asta conteaza.

De ce am impresia ca astea vor continua la infinit? De ce am impresia ca nu pot sa intrec masura indeajuns de mult incat tu sa te opresti? Nu inteleg cum de dupa atata vreme inca mai tremur, ma mai gandesc la tine. Daca te-am iubit asa de mult cum cred? Cum sa iubesti piatra din papuc? Cum sa iubesti cand refuzi sa crezi in sentiment? Sunt ferm convinsa ca intre mine si tine nu a fsot niciodata mai mult decat atractie, dar am sa vorbesc cu subconstientul meu si il voi convinge ca nu te iubesc. Ar fi culmea sa ajung la asemenea cuvinte mari, pe care tu i le rostesti ei, poate tu nu le crezi, dar ea le crede. Mie nu mi le-ai rostit… ce rost are?
Vocea ta inca dupa atat timp, ma linisteste. Ma incurajeaza cand imi e greu, si cu tonul ala al tau calm, tin minte zilele cand niciun prieten nu imi era aproape, iar tu veneai si ma incurajai. Ai fost si tu bun la ceva in toate zilele acelea cand ai fost langa mine?

Totusi vina imi apartine ca ti-am permis si te-am invatat, poate lucrurile erau diferite daca ne intelegeam de la inceput, impuneam limitele. DAr atunci, poate eram eu in locul ei, si nu stiam ce se intampla, si atatia ani, traiam o minciuna de vis. Nu, mai bine asa

Cica depinde cum privesti lucrurile; “pe ce parte a p* esti” spunea un print zilele trecute. Da, asta este o problema. Tot timpul mi-am pus intrebarea, ce prefer sa fiu inselata sau sa fiu cea cu care inseala? Nicium nu e bine daca esti indragostit pana peste urechi. Nu-i asa?

Eh, dupa toate astea? Ce mai conteaza? Las’ sa curga apa pe Somes… pentru ca putere sa ignor mai am, cred