Regia Autonoma de Transport Urban Calatori

Dupa cum bine stii, ma decisesem sa fac un efort fizic si sa nu ma mai plimb cu mijloacele de transport in comun, sa economisesc (ca-i criza) si sa nu mai merg cu taxi, sa nu refuz pe nimeni care ma duce intr-o zona (si) apropiata cu unde am eu treaba, atat timp cat totul e pe baza de repede.

Pentru ca am avut treaba la posta iar afara asfaltul ardea, m-am gandit totusi, sa nu iau rolele, mi-am trantit ochelarii de soare pe mutra (parca totusi eram cu ei) si cu pasi repezi m-am dus sa fac vanzare tipelor de la posta, punand o recomandata.

Plecand de la posta, ma gandeam sa ma duc o statie pe jos in visarea mea, sa imi pregatesc in gand cateva articole, sa ma mai cred eu pui de zmeu pentru ca piesa imi permite, si eu, ca orice pui de pitipoanca. In visarea mea ma trezesc in cealalta statie (partea opusa de unde trebuia sa merg eu). Ce sa fac, ce sa fac?

Bilet nu-mi iau, pentru ca stiu ca nenea circula rar, iar eu circul des. Fac un calcul dragut in mintea mea si descopar ca ar fi sansa sa ne intalnim. Mergem la risc, oricum am mutra de pitipoanca, deci, am sansa sa scap. Noroc ca acasa mi-am pus o tona de rimmel. Ma gandeam sa fiu importanta si sa vorbesc la telefon in timp ce ma plimb cu troleul, dar mi-am amintit ca telefonul meu e in stare de…. deces, asa ca, soarta 🙂

In timp ce imi aranjam casca in ureche, simt 2 degete pe umarul meu (cand vor intelege oamenii astia ca nu imi place sa ma atingi atunci cand din cauza caldurii ma lipesc). Cu ecusonu atarnat de gat pe burtica aia de luna a 5-a ma intreaba zambind “biletul sau abonamentul”

Incep sa rad si spun “n-am”
el: buletinu atunci
eu: n-am
el: 20lei achitat pe loc
eu: n-am
el: atunci mergem la militie
eu: bine, dar, repede te rog, la 8.30 trebuie sa ajung in capat la Grigorescu si nu o sa-i placa daca ma asteapta
el: pai e 7 jumate, avem timp
eu: trebuie sa trec si acasa sa ma schimb, si e 7.35
el: eh, am avut o eroare de 5 minute

bun, ma dau jos, si incepe sa-mi explice ca la posta imi trebuie buletin. Ii explic ca nu-mi trebe. Se tot uita la mine si nu prea voia el sa ma lase sa plec cu mana-n cur iar eu deveneam agitata pentru ca imi ramaneau tot mai putine minute in care sa ma fac gigea si sa plec (nu ca n-as fi)

Apare colegul lui cu foaia de militie si deja era 7.45 eu iar ii explic omului ca la 8.30 trebuie sa fiu in celalalt colt al orasului si trebuie sa mai trec sa ma si schimb, ala zambea. Mi-a zis ca-i insurat, de parca dupa urma galbena de nebronz de pe inelarul lui nu-ti puteai da seama, dar la cum arata, nu ma interesa daca-i insurat, ca daca nu avea h`ecuson nu coboram cu el, oricum eu am coborat pentru colegul lui care radea pe sub nas de comentariile mele

Pana la urma, m-a pus sa cumpar 2 bilete, i-am tot explicat eu omului ca n-am ce face cu 2 bilete da n-a vrut sa priceapa si pace. I-am cerut un pix, mi-am scris numaru de telefon pe unul din ele si l-am dat colegului. Poate al nu e insurat. Dar tzeapa, am constatat dupa ce m-am indepartat ca telefonul meu era mort (sorry guys)

Radiind de fericire ca e 8.55 iar eu la 9 trebuie sa fiu 5 statii mai departe si am ratat autobuzul, ma tot gandeam la intamplare si la faptul ca tipu ala probabil e satul de atat asteptat dupa curul meu, dar in ziua aia nu mi s-a aratat cu RATUC-u, se pare ca a fost impotriva mea.

Ma urc in autobuz, si o bunaciune de mascul cu ochi verzi, tot fibra, ma luase cu lesin, cu calduri, zambeam amandoi strengareste din coltul gurii, si, cand sa ma apropii sa combin, el coboara.

Gata. Divortez. RATUC, copii raman cu tine!

2 thoughts on “Regia Autonoma de Transport Urban Calatori

  1. Neamtu'

    avantaj la noi, ca nu se circula foarte mult cu 'chestiile in comun'. Orasul e atat de mic incat il faci pe jos lejer. Se pare ca n-ai bafta cu 'comunii' :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.