dupa atatia ani

azi am avut onoarea de a ma plimba cu o matusa prin cluj. O matusa care a plecat acum 35 de ani din oras, iar de atunci a revenit de putine ori. In orice caz, nu indeajuns de des sau de mult precum si-ar fi dorit. Anul trecut a venit si revizitat biserica Franciscana si biserica sf. Mihail pentru ca au fost favoritele ei cand era studenta. Azi am fost cu ea la gradina botanica.

Sincer? Nu stiam ca e cea mai mare din Europa. Tind sa nu cred asta, dar posibil sa fie asa. Oricum mi se pare mica.

Am vazut pe chipul ei o tristete, cand a constatat ca dupa atatia ani, orasul se schimba. Cand constata ca batranetea ei este in cladirile noi aparute in care locuiesc oameni, si cladiri in care atunci erau niste batrani, care acum sunt de mult uitati de lume. Am fost uimita sa vad pe banca aceea a bisericii tristetea care zicea “au trecut anii mei”

Constat ca ne dam seama ca anii trec atunci cand vedem ca nepotii se fac marii, ca parintii imbatranesc. Ce e de facut? Ce mai poti sa faci? MA sperie ideea ca o sa ajung o batrana si o sa-mi fie dor de tinerete si o sa ma loveasca melancolia la vederea unei cladiri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.