versuri pierdute'n sine

Nu trebuie sa-ti suport fata
‘nfiecare seara ma-omoara viata
viata ce-o aveam cu tine
si-o iubeam in fiece dimineata
dimineti ce le iubeam in tine
faceai sa-mi apar’un zambet pe fata

ai stricat fiecare parte
si’acu’mi vii si-mi ceri o parte
‘mi spui ca ti se pare
ca viata nu-i cum pare
“rea si curva cum era”
da nu mai stii sa-ntrebi :
“hei, cum e viata ta?”

sa cedezi seara de seara
cand ajungi acasa-ntro vara
si visezi la acea noapte
‘n care iti doreai acele soapte
si fierbanteala de cuvinte
menite sa nu te-nfripte
in’fin’te duci si te arunci
de sus, ca-i rece-acol pe stanci 😀

24 mai 2009

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.