A fi, sau a nu FI

In general am fost o persoana comoda (nu cred ca acum as fi altfel) si de felul meu destul de prietenoasa (cine stie, cunoaste) dar daca intr-un anumit grup nu ma simteam bine primita nu incercam sa ma integrez, ci faceam tot posibilul sa-i evit.

Misto-urile spuse aiurea la persoana mea sau irnoii aruncate, priviri si toate le luam si le iau ca un mesaj ce spune ‘nu esti bine venita” si atunci ma retrag.

Imi amintesc ca in tabere incercam de multe ori sa ma integrez cu copii cool, dar niciodata nu am reusit. Am crescut. Nu mai vreau. Toate persoanele alea acum mi se par superficiale si gastile din care mi-am dorit sa fac parte au ajuns cum nu ma asteptam

(am aberat)
Am ajuns ca anii trecuti sa ma integrez in niste gasti de liceu in care nu am avut ocazia sa ma integrez cand mi-a fost varsta. Am vazut de inauntru viata pe care o admiram de afara. Nu mi-a placut. Nu mi s-a parut normal ca din cls a 7-a sau 8-a tu sa fumezi, sa bei si sa te droghezi de parca ai 30 de ani si nu mai ai timp sa-ti traiesti viata.

Am fost socata acu vreo jumatate de an sa vad un pusti de 16 ani care le dadea lectii altora despre cum sa fumezi ierburile slabe pentru a fi mai tari
Am fost socata acum cativa ani (multi) sa vad pusti care tocmai terminau 9-a care-ti dadeau lectii cum sa te ascunzi de parinti sa nu stie cat alcool ai baut in seara aia, iar ei la 7am erau cu 200ml de votka in fata, pentru ca? spuneau ei “Asa se traieste viata”

Au fost toate momentele in care mi-am dat seama ca a fi un outsider nu e asa de rau, a fi un ciudat e bine pentru ca toti ciudatii tai te privesc la fel cum ii privesti si tu, te distrezi fara sa-ti distrugi corpul zi de zi, fara sa conteze cat de mult esti instare sa iti distrugi corpul pentru ca ti se pare cul

Sunt si acum momentele in care stau si vad, ca cei pe care-i credeam cool la suprafata sunt mult mai veseli decat in interior pentru ca au un gol pe care niciun pahar, niciun joint nu-l umple. Constata ca prietenii nu-s prieteni, iubita nu-i iubita, iar masura paharului e parca tot timpul prea mica. Si atunci? Ce-i de facut?

de cate ori m-am simtit in plus, sau exclusa m-am retras in coltul meu, si am asteptat ca cei ce ma apreciaza sa vina
au venit
le multumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.