Popcornul fermecat

Inca de mica tin minte ca imi placea sa mananc popcorn, si acum ador asta la fel de mult. Adoram mult popcornul ala cu cas, care avea ceva portocaliu pe el, avea un gust splendid dar ma murdaream teribil pe maini de la el

De-o vreme ma apuca pofte de rontait langa o carte sau un film, sau langa gandurile mele popcorn (ca sa-mi creasca fundul, din ce alt motiv) si, ma apuca pe la ore d’alea splendide, gen 3-4 am cand parca nu-mi vine sa-l bubui in microunde sa-i dau mamei filme ca suntem intr-un nou razboi mondial (nu?)

Rearanjand pentru a mia oara cartile pe dulap descopar albumu de poze din 12-a. Rontaind popcorn mi-am amintit de o intamplare.

In liceu, am avut niste colege mai grasune. Acu nu iti imagina una de 1.80 si 500 kg, nu erau chiar asa de mari, erau, sa spunem… implinite. Fiind adolescenti (nu ca acu` am fi foarte maturi) , fiecare era in cautarea propriului eu, cu frustrarile proprii. In general eram foarte preocupati de cum aratam (De fapt, preocuparea asta o avem tot timpul). Una din colege, chiar daca avea un tip ce o iubeste, era foarte frustrata de faptul ca e … grasa.

Tipa foarte hotarata s-a hotarat sa mearga la un nutritionist sa tina o cura de slabire nutritionista, caci nicio alta cura nu va avea rezultate la ea, ea suferind cu tiroida (adevarul este ca majoritatea oamenilor prea “solizi” au probleme cu ea). Bun. Medicul nutritionist a pus-o la un regim strict (nu mai stiu despre ce era vorba, pe bune ca nu). Dupa o vreme, merge domnisoara noastra la control, si asistenta o mai intreaba si aia, sa mai treaca timpu, cum merge cu regimu.

Domnisoara noastra victimizeaza faptul ca stomacul cere mai mult decat ochii ar putea vedea vreodata, si cu multa truda se chinuie sa reziste chinului de a nu manca orice. Ii explica domnisoara noastra ca isi doreste atat de mult sa slabeasca, dar ca ii e atat de foame, incat , uneori sa mai stapaneasca foamea, mananca popcorn. Asistenta ii raspunde “sigur draga, mananca popcorn, ca si porcul tot cu porumb se ingrasa”

Nici nu iti poti imagina indignarea de pe chipul ei in momentul ala. Multa vreme la scoala ne povestea asta intr-una, iar noi, fetele, o intelegeam si radeam pe ascuns, caci nu poti sa-i razi omului in fata cand sufera atat de tare… sau poti?


acum spune-mi mie, cu mana pe inima, ai putea rezista?
uite ce proaspat e, parca freamata, nu ti-e pofta?

2 thoughts on “Popcornul fermecat

  1. Neamtu'

    aha! porcornul e unua dintre chestiile pe care nu le suport! fac alergie doar cand le vad, daramite sa le mai si mananc… nu stiu de ce, dar nu ma simt in largul meu rumegand la boabe de porumb explodate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.