Clujul – asa cum il iubesc eu

cu timpul am incercat sa ma afirm in viata mea. Caci asta e cel mai important pana la urma, sa aflu cine sunt eu. M-au plimbat parintii de mica prin tara ca sa-mi arate ca am o tara de care trebuie sa fiu mandra. Sunt mai mult decat mandra, asta e
adevarul.

Iubesc Brasovul, pur si simplu plimbandu-ma prin centrul lui orasul ala imi ofera o stare sufleteasca pe care n-am mai intalnit-o. Imi vine sa ridic mainile si sa ma invart ca un copil care viseaza sa fie un titirez, dar nu e. Nici eu nu sunt (nici copil, nici titirez).

Imi place Sinaia, pentru valoarea lui istorica (cine stie – cunoaste) , imi place Marea Neagra asa jegoasa si plina de cocalari cum e.
Vara trecuta, independenta mi-a urlat in vene si am fugit pe litoral toata vara. M-am intors in 27 august.
Pe Feleac se lucra si mi-au trebuit (nu doar mie, ca era si bestia care se uita cum muncesc eu la cubul rubik) cam 2 ore jumatate. Se lucra intent, foarte intens (sau mai putin intens) Ma uitam la Clujul de sus. Mi-a fost dor de el. O doboare de caldura si cloceala, amestecata cu dioxidu de carbon, cu fumu de tigara, cu fumul de la micile uzine plutea deasupra orasului.
Mi-am amintit de serile de iarna petrecute cu Sergiu in Feleac privind orasul.

Asfaltul arde. Am facut un dus, mi-am luat castile si-am iesit. Acelasi drum Bucuresti-Fabricii-21 dec – Memorandumului – E. Isac – Baritiu – M.Viteazu – Acasa. Imi era dor de praful care il inspiram, de copii din parcuri, caci avem parcurile alea cu topogane si tunelute pline de copii care zambesc. Imi era dor de golanii de la coltul strazii care suiera dupa fete facandu-le sa surada usor. Imi era dor de cei care zi de zi isi rup oasele in skate parc ca sa se afirme.

Drumul asta il fac des. Uneori prea des. Observ gropile, darele de praf, cladirile, oamenii. visele, bordurile, tigarile. tot. Observ ca avem biserici care nu sunt pline, dar sunt populate. Observ ca avem cocalari si copii care asculta muzica in telefon. Rap, manele, niciodata rock (ciudat, nu?). Multe poti observa intr-un oras.

An de an. sesizez ca e cu mai multe betoane, dar totusi, devine mai frumos. Fiind lipsit pe zonele populate si umblate de gropile acelea imense. Are pe alocuri cate o cladire in renovare. Trotuarele sunt noi. Fantani arteziene. Banci pe care te opresti si visezi mai departe. Momente in care te uiti in jos la “biscuiti” si constati ca muzica din casti nu urla mai tare ca gandurile tale.

Cafenelele pline de oameni care rad. Te ridici
Constat ca stiu povestea a multor cladiri din oras. Am intrat in multe din centru, si ador cum se oglindeste biserica Sf. Petru in geamurile BRD-ului (nu ai observat asta nu?). Ador cum se vede apusul soarelui deasupra lacului de la Iulius. Ador concertul de broscute care le ai in aceeasi zona, Cum sa nu iubesti oamenii care vin seara de seara, zi de zi, si asculta fantana lui Avram, fac poze si isi amintesc de Enescu, Betowen, Mozzart. Ii poti combina cu multe, dar stiu sigur ca nu ii poti combina cu urletele din cap, e o combinatie fatala.

Zambesc cand cunosc artisti clujeni. E o mandrie pentru mine. Trandafirii din centru, sunt superbi. Ghioceii din casele de pe Venus, mi-au facut cu ochii toata luna lui martie. PArcu mare cu aceeleasi ratuste care cresc sub ochii pensionarilor care joaca table si sah, sau a copiilor care de-o viata stau acolo. Cluburile pline. Pfu. Asta e Clujul.

Asta e orasul de care m-am indragostit, si oricat de mult as vrea sa plec sa fiu independenta, betoanele astea clocite ma fac sa nu ma simt nicaieri mai bine. Si asa, descopar si eu, incet-incet, ca mama , a vrut sa vada Ardealul de la Brasov in cluj. S-a complacut cu timpul, dar iubeste betoanele astea blestemate la fel de mult ca mine, caci altfel nu-si facea casa la 17 km de unde stam la bloc 😀

Zilele trecute, ma gandeam daca este vre’un loc in oras, care nu-mi aminteste de nimic. Te plimbi si vezi in cladiri reflexia amintirilor, te plimbi si vezi in jur, locurile unde candva radeai, plangeai, sau te chinuiai sa sfidezi gravitatia si alcolul din sange. Fagetu in care ne-am rupt saniile. Cheile Baciului unde ne “impuscam” d’o vreme. Cluburile din centru unde suntem cunoscuti de cand am crescut. Trotuarele care ne suporta pasii grei clipa de clipa. Cersetorii, si zambetele pe chipul pensionarilor straini cand se uita la clopot, la nea` Matei sau se plimba prin piata muzeului uitandu-se uimiti cum un tip canta ceva de neinteles iar o baba iritata urla la el. Mirosul mancarii iti invadeaza narile in centru in timp ce esti inconjurat de magazine care te indeamna sa cumperi, chiar daca mai ai acasa.

Hei straine, ai observat si tu? ca si mine? cati trag catre Cluj si raman aici? Ce sa insemne asta?Cui ii pasa? Evadam vara de vara o saptamana la mare, si venim si ne trantim curu pe bordura rece pusa acum 2 ani, dupa ce au spalat-o a 5-a oara pe ziua
de azi sa ridice prafu si sa astearna cei de la primarie un alt strat de cloceala, scoatem samanta si zicem “pfoai ce bine-i acasa”

N-am terminat. Hai sa-ti arat orasul pentru care ti-ai obosit ochii pana acum


Stiai ca Clujul are 4 saloane de tatuaje (avea 5, unul s-a inchis) , iar Bucuresti are 3? Constanta are 1 !
Stiai ca avem 6 muzee in Cluj (fara sa numaram muzeul Botanic) ?
Avem Muzeul de Arta – Regele Ferdinant (vis-a-vis de Melody)
Muzeul de Farmacie – P-ta Unirii (acolo in gang)
Muzeul de Istorie – p-ta Muzeului
Muzeul Etnografic – Memorandumului
Muzeul Zoologic – I. Hateganu
Muzeul de Speologie – P-ta Muzeului (in spate la skate)
UBB-u e o universitate destul de puternica. iar UMF-ul la fel.

Si astea sunt doar putinele lucruri cu care se poate mandrii un clujean. Un prieten m-a intrebat daca are ce face in Cluj o saptamana? Si i-am zis ca eu stau de o viata si n-am timp sa ma plictisesc (am zis bine, nu?)

One thought on “Clujul – asa cum il iubesc eu

  1. Alex`andra

    vreau in Sibiu..iar
    vreau in BV…da` vreau, maaa!
    si vreau in Cluj..urgent si definitiv! 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.