Doua REGINE

Prin clasa a 6-a mama s-a decis sa ma duca sa vad Pelesul si Pelisorul, pentru ca oricum trecem pe langa ele an de an mergand la bunica. In anul acela, Pelesul era in renovare, vazand doar Pelisorul.
Tin minte perfect incaperile, camerele, scarile, si pe tipa aia inalta slaba, tunsa scurt care turuia intr-una despre o regina. Regina Maria a Romaniei, si Regele Ferdinand. In ochii mei de copil, cand tanti aia mi-a zis ca acele covoare pe care le vedeam eu erau facute de popor pentru ea, pentru ca o iubeau, mi-a zis ca acele covoare contineau nu-stiu-cate zeci de noduri pe centimetru patrat devenind aproape orb pe cand le termini, iar copii, de pana in 10-14 ani isi dedicau iubirei pentru regina Maria, vederea si un covor, avand vederea compromisa, se pare, pe viata dupa terminarea unui covor care nu avea dimensiunile mai mari decat pupitrul bancii mele de la scoala.
Imi amintesc, ca ma gandeam ca trebuie sa fi un om maret ca lumea sa te iubeasca atat de mult, ca acei copii care nu stiu ce au in cap, sa te placa cu sinceritatea aceea nevinovata incat sa nu mai poti sa… vezi. Apoi, tanti aia mi-a povestit cat de mult si-a iubit regina cei 6 copii, mi-a  aratat camera ei favorita din castelul Pelisor, camera mai mica decat camera in care ma aflu eu acum. O camera plina de aur, daca nu ma insel, asa ii spunea. Superba. Mi-a povestit atat de multe incat in anul urmator cand am vazut pelesul cu profesorul meu de geografie, acela a fost socat de pasiunea mea pentru regii Romaniei. El stie ce a vazut in mine atunci, ca anu urmator nu m-a scos din 3 si din mama ca nu am vrut sa-i invat muntii si dadeam din geografie din respect pentru el chiar daca eu iubeam istoria .
Regina Maria a Romaniei, a fost. Wow, probabil primul om pe care l-am admirat in viata. Prima femeie sigur. Da, stiu, nu stii tu foarte multe despre ea asa ca uite, am cautat, si am gasit unaalta (atentie 2 link-uri) nu am mai gasit ce mi-a povestit tipa aia, si nu am gasit nici multe amanunte despre cartea aia mare in care avea regina multe chestii, care era la intrare deschisa la pagina ei favorita, dar, stiu ca am visat de multe ori ca o rasfoiesc, si chiar mi-am dorit sa fiu istoric… de ce naiba am ajuns matematician? In fine!
Intre timp am crescut, am visat la altele si am admirat alti oameni, nu am uitat eu iubirea mea pentru perioada in care Romania a fost regat, dar interesul mi-a mai scazut. Integralele ma pasionau mai mult iar manualele de istorie nu ma satisfaceau destul, nu credeam in puterea gugal pana atunci.
Intr-o zi, vad in programul tv : Elisabeta, Regina Virgina. Ma gandeam ca ce film cu multi de ics dau astia asa de la 9.30? Regina Virgina? Ce? Femeie fara sex? Aia e normala? Tre sa vad filmu. Inceputul filmului (varianta 1998) nu mi-a inspirat mie multa incredere, unii care se cearta ca’s catolici, altii ca’s protestanti, razboiul dintre religii nu ma pasiona. Apoi incep aia sa se sarute si am ridicat din sprancene “mm” apoi, descopar povestea.
O regina a Angliei, care era acuzata ca mama ei a fost … fufa (altu e cuvantu) si sora ei, nu vroia sa o lase la tron. Ea a fost tradata de barbati, a descoperit ca poate si fara ei, s-a hotarat sa domneasca singura peste acel regat si sa demonstreze ca poate, asa ca, a domnit 40 de ani peste Anglia, necasatorita, perioada in care tarii i-a mers cel mai bine, iar ea, a fost, singura. o femeie care acum 500 ani a demonstrat ca si o femeie poate face “a man’s work” . Atunci m-am decis sa aflu m-ai multe.
*(apropo, o femeie, daca se casatoreste cu un membru regal, un rege spre exemplu, este automat regina, daca un barbat se casatoreste cu un membru regal, o regina, nu e rege, este sotul reginei. hm)
Bun, sa revenim :
“De la varste foarte fragede, fetitele erau imbracate ca niste femei, silite sa poarte corsete incomode si numeroase straturi de camasi si jupoane. Se poticneau in rochii lungi si voluminoase, pline de garnituri si broderii, si se luptau cu manecile tepene si umflate, in care abea puteau sa-si miste bratele. Portretele din acea epoca infatiseaza fetite ce abia invatasera sa mearga, cu fata rotunda incadrata in bonete stranse din dantela, cu trupul impachetat in straturi de panza si matase stranse nemilor pe talie, cu gatul sugrumat de gulere inalte si incomode. Uneori aveau cate o jucarie prinsa cu un lant de aur de gat, dar chipul lor nu exprima deloc voiosia propriei varste. De cele mai multe ori, trasaturile lor dezvaluiau o sobrietate aproape de tragism, ca si cum gandurile le-ar fi fost atrase, inevitabil, de moartea prematura care secera vietile multor copii.
[…]
Fetele, fiinte fragile, aveau nevoie de supravegherea permanenta atat din partea servitorilor si a doamnelor de companie, cat si a rudelor sau a unei guvernate. Zilele lor erau pline de activitati folostioare, astfel ca nu le prea ramanea timp sa se joace cu papusa, sa incalece caluti de lemn sau sa alerge cu cercul.
Ocupatia lor traditionala o reprezenta cusutul si aveau nevoie de ani de munca staruitoare ca sa evolueze de la punctul simplu in cruce, cusut pe panza, pana la broderiile complicate aplicate pe satin sau catifea. Fetitele se intreceau sa brodeze pe paretare alfabetul, sau maxime pline de bun-simt. Pana la varsta de sase sau sapte ani, profresau suficient pentru a putea aplica decoratii pe perne sau chiar pe obiectele de imbracaminte. Erau zeci de stiluri de broderie care trebuia insusite, si o cusatoreasa talentata in varsta de doar zece ani isi petrecea majoritatea timpului cu ghergheful in mana si sculuri de matase in jurul gatului, avand degetele ciuruite de intepaturi de ac. Parintii priveau cu ochi buni aceasta indeletnicire. Un nobil scria ca toate fetele ar trebui sa coasa broderii care incep mereu si nu se sfarsesc niciodata . Dupa toate probabilitatile, Kat a tinut cont de aceasta idee, cel putin intr-o anumita masura, pentru ca, la varsta de sase ani, Elisabeta i-a daruit fratelui sau, care implinise doi ani, o camasa facuta de mana ei. iar in anul urmator i-a oferit o alta piesa de imbracamintem cusuta tot de ea. le=”font-family:trebuchet ms;”>
Chiar daca Elisabeta dedica destul timp cusutului, petrecea mult mai multa vreme in camera de studiu, unde, sub supravegherea guvernatei, facea progrese remarcabile la scris si citit.
Avea o minte limpede, judecata rapida, memorie buna si o usurinta remarcabila in invatarea limbilor straine – latura cea mai importanta a instruirii ei. Dupa ce a inceput sa desluseasca intelesul unor cuvinte mai dificile, pe care le citea fara efort, pe la varsta de cinci sau sase ani a inceput sa invete a doua limba: latina. In scurt timp propozitiile scurte, cu cuvinte simple pe care le formula in ambele limbi au lasat locul altora mai lungi, cu cuvinte mai complicate. N-a durat mult pana sa treaca la Biblie, la Cezar si Cicero
[…]
diminetile erau dedicate studiului limbii grecesti, cu lectii de gramatica si traduceri de texte simple, restul timpului fiind consacrat lecturilor din Noul Testament si din autori clasici mai putin dificili. E foarte probabil ca dupa-amiezele citea din latini, in principal Cicero si Titus Livius, si isi impartea timpul ramas intre studiul francezei si al italianei.
[…]
In iarna anului 1544, Elisabeta i-a trimis mamei sale vitrege, ca dar de Craciun, o adevarata sinteza a talentelor si abilitatilor pe care le dobandise. Erao carte scrisa de mana, ale carei coperte, splendid brodate cu modele albastre si argintii, si manunchiuri de flori purpurii, cu initialele reginei impletite printre ele, dovedeau idemanarea si talentul cu care broda autoarea darului. Scriitura in sine era admirabila, iar traducerea Elisabetei, care transpusese o scriere franceza intr-o engleza fluenta, ce-i drept plina de inflorituri, vadea o profunda si temeinica cunoastere a ambelor limbi.”

(Carolly Erickson – Elisabeta 1, Regina Virgina)

 

Prin 1544 printesa Elisabeta avea 11 ani. Ea vorbea fluent franceza, engleza, latina, italiana si greaca. Citea oameni de care noua ne e groaza si sa auzim, cosea formidabil, si scria sprb. Cum sa NU admiri o astfel de femeie? Iar asta era doar inceputul vietii ei, se credea de pe atunci, ca va fi o persoana superba
Aceste doua regine, au fost, probabil printre putinele ravnite cu atata pasiune de catre popor, dragoste reciproca, multi dusmani, si totusi, ele si-au iubit poporul, pamantul si tara. Le ador! PENTRU CA MERITA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.