Andore mood (part 2)

“a fost frumos, recunosc, te-am pierdut caci am fost prost, nu te-am pretuit indeajuns caci prea tarziu am inceput sa te cunosc. Erai ca o floare eu nu m-am purtat ca atare si te-am ranit de cate ori ocazia mi s-a ivit , eram orb, nu vedeam ca tu esti ingerul meu ce imi stergea sudoarea de pe frunte trebuia sa inalt in ceruri si nu te-am lasat sa zbori, ca o fiinta – cu aripi frante –
te-am ranit prin cuvinte multe nici nu vreau sa-mi amintesc, dar constiinta mi-e incarcata ca o arma cu gloante de care nu pot sa ma feresc. Cand e intamplare te intalnesc, nu pot nici macar in ochi sa te privesc, nepasatoare pasesti si vrei sa-mi areti ca de mine sa-ti treaca reusesti , sa-ti treaca reusesti”
ce farmec avea sa subliniez rimele si versurile? La un asemenea text? LA asemenea rime? La asemenea cuvinte. Ce ciudat este cum multi, multi gandim asta si totusi nu o spunem, cum unul reuseste sa puna pe beat, pe ritm, pe cum vrei tu sa-i zici, ganduri pe care multi le avem, cum totusi cineva reuseste sa isi calce pe orgoliu si sa reuseasca sa recunoasca un singur lucru : am gresit
are 3 minute 37 secunde piesa, dar ma rascoleste fiecare beat, fiecare nota, orice, e o voce ragusita care te face sa freamati, sa te gandesti
“reuseai prin ochii tai caprui, sa spui povesti ce pot alina inima oricui, la socoteala sa nu mai pui, clipele cand trupurile noastre formau un singur corp. te-am imprimat in cord!!!”
de ce ma obsedeaza atat de mult piesa asta? E simplu, pentru ca: DE TINE SA-MI TREACA REUSESC, asta sper, si de cate ori ascult piesa, asta imi spun, asta vreau asta mi-e scopul, lasa-ma, daca nu ma lasi, nu te pot ignora, nu mai am forta sa te ignor atat de mult. nu mai pot, crede-ma sunt si eu un simplu OM!
M-am saturat sa te aud ca poate fi mai bine ca la inceput, m-am saturat sa te aud ca vrei ceva serios. Stiu ca vrei asta, dar nu uita printule, nu vrei asta cu mine! Asta! Asta e cuvantul magic
Aceleasi conversatii, Aceleasi reprosuri, aceleasi cuvinte grele si niciodata cuvantul magic. Placerea trupeasca, dorinta carnala a vorbit mai presus decat sentimentul intre noi. Ne-am inteles perfect ca prieteni si ca amanti, dar eu te-am vrut ca iubit, si acolo s-a stricat totul. Ti-am dat voie sa faci din minte ceea ce nu reusisera altii pana atunci. Am avut clipe superbe si totusi! Trebuie sa ma lasi sa imi vad de fericirea din lumea mea fara tine, tu te-ai decis. Cum vreau eu – nu se poate – cum vrei tu, nu mai pot eu. Nu meriti mai multe, si daca meriti, nu iti fa griji, iti da ea!
Ti-am spus. In momentul in care eu, mi-am facut publice gandurile, am scapat de tine, te-am scos afara din minte si tot. M-am saturat. Asa NU se mai poate. Dupa cum ai spus, nu putem traii in trecut. Ai dreptate, dar nu trebuie sa uitam ca deciziile luate in trecut au consecinte in prezent.. si .. pe viitor, vedem

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.