Andore mode (again and again)

“doi ochi caprui de felul lor cam tristi
nu poti sa le rezisti
lacrimi ce s-au strecurat
reusesc orice suflet sa incalzeasca
inimi din batai sa opreasca
[..]
tu esti cealalta jumatate
tu esti motivul pentru care-mi fac pacate
si sufletu-mi urla de singuratate
te-astept nu sta deoparte”
Iar si iar ma obsedeaza piesele lui, ma regasesc prea mult in ele si nu e bine, nu e bne deloc, mai ales pentru psihicul meu, o fi tigara de vina? nu nu fumez, doar ma uit la ea cum se fumeaza, si la lumanare, si la tot din jur, parca…
“cu pasi grabiti, calci ale trupului meu hotare”
Multa lume nu a inteles expresia asta, am avut-o la status mult, si o am cam tot timpul cand ma obsedeaza tipul asta. Tot timpul am vrut sa cunosc artistii pe care-i admir, apoi am constatat(cu stupoare) ca eu admir un rol, un sentiment, un vers, un gand, nu omul. Nu e uman sa vreau sa il cunosc pe Hopkins pentru ca imi place cum joaca in tacerea mieilor. Este un rog. Orice actor se regaseste cate putin in rolurile care le joaca, totusi, nu poti avea pretentia de la el sa fie personajul. Mie iim place personajul, dar nu si persoana. Admir ceea ce imi aminteste persoana, admir munca, actoria, dar pe el ca om? L-as mai admira oare daca l-as cunoaste personal?
TU BESTIE? De ce tot timpul simti cand fericirea mea se apropie si vrei sa o opresti? De ce iar simti ca mi-e bine fara tine si te incapatanezi sa vii? Sa vii si sa imi bulversezi fericirea? Iti place de mine trista in lumea mea in timp ce tu iti vezi de viata ta atat de perfecta (mai mult sau mai putin)? Ti-a fost bine atat timp fara mine, de ce ma mai chinui? De ce imi spui ca TUUU contezi pentru mine cand eu incerc sa imi spun mie ca nu contezi?
“De ce te uiti la mine cu ochii aia goi?” NU CREZI CA AR FI MAI BINE? SA II SCOATEM PE AMANDOI? Ura pe care o simt de cate ori te simt langa mine, de cate ori vad numele tau aparand pe ecran este… nu, nu e ura, e cum zicea Petrescu “Ceea ce simt eu pentru tine, nu e nici dragoste, nici ura, e ceea ce simte somnambulul pentru luna… incolo.. nimic”
Te urasc!!!!!! Pot? Spune-mi, pot? Sigur ca pot! pot sa fac ce vreau eu, dar te rog, lasa-ma sa fiu eu!
Nichita Stanescu zicea:
“nu cum sunt eu, sunt eu
ci cum esti tu, sunt eu
un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai lasat sa fie eu”
si cireasa de pe tort, ramane totusi Elena Farago “De ce ma strangi in pumnul tau? […] Tu nu stii oare, ca sunt si eu mic si ca ma doare?” Asta imi spuneai tot timpul, de cate ori te suparam.
Acum am inteles. Eu sunt gandacelul, iar tu, copil rau si urat, ma strangi, si ma ridic, si ma strangi mai tare. CAt timp o sa mai am puterea sa ma ridic?
CAT???

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.