Trecutul, Istoria …

Azi e invierea, iar amicul meu cezarel a profitat si de ziua de azi sa ma intrebe daca nu cumva am crezut decuviinta sa incep o viata crestinta, si, la fel ca in toate zilele l-am dezamagit spunandu-i ca sunt multumita si fericita cu viata care o am. Nu iti voi ura sarbatori pascale fericite, inca! Weekendul trecut au fost sarbatorile pascale pentru catolici, iar weekendul acesta sunt ortodoxii, eu nu am de gand sa imi misc fundul pana la inviere (oricum nu am mai ajuns acolo de cativa ani buni) caci va ploua si vor fi 4 grade, in nici un caz nu este o vreme pentru care eu sa ies din casa.
Zilele trecute, m-a trimis tata sa fac niste comisioane pentru el, sa termine mai repede cu munca. Fiind ca stiam ca la Cristi e deschis pana la 6 nu m-am grabit sa ajung. M-am imbracat incet, mi-am luat comoara, si am plecat alene cu castile urland in urechi (nu urla foarte tare deoarece castile astea nu sunt la fel de puternice ca celelalte, chiar daca este aceeasi firma). Ajung in centru. Imi spun in gand ce poze dragute as fi tras deoarece aveam in fata niste peisaje mai mult decat superbe, iar eu IAR mi-am lasat aparatul acasa. Trec strada (pentru cunoscatori a se citii am trecut pana in drept la Cinema Victoria, trebuia sa ajung pe Eroilor la clopot) si incepe o piesa tare care imi e draga mie, cand vad, in fata mea, blocat traficul bun, pe langa ca e blocat traficul, e lume, pe langa ca e lume, e masina de politie in fata, si in spatele ei un jeep cu niste boxe mari mari mari (la fel ca ochii mei in acel moment) ca orice trecator curios, ma apropii si eu, in timp ce convoiu se apropia de mine.
Ce am observat? Era o scena de teatru, refacerea Drumului Crucii. Adica drumul pana la Muntele Golgotei, inclusiv Rastignirea Mantuitorului. M-a socat marea adunatura de oameni. Am ramas uimita. Machiajul de pe fata tipului, Irod, mironositele, multimea care spunea “Sa moara!!” si o groaza de curiosi mai mult sau mai putin ingroziti, care cascau ochii sa vada biciuirea Lui. Pe fundal era un cantec, defapt mai mult cateva note, si din spate se auzeau tobele. Mi-am amintit cat de mult ma fascinau cand eram mica filmele despre Rastignire, si pe masura ce am crescut am inceput sa le suport mai putin. Asta, totul m-a socat. Am stat putin pe ganduri. Vroiam sa ma duc si eu dupa ei, sa vad ce se intampla, dar in acelasi timp trebuia sa ajung in capatul celalalt al strazii, ii promisesem tatalui.
Am decis (la indemnul telefonului – Battery Low) sa grabesc pasul pana la Cristi, sa fac comisionul si apoi, sa ma grabesc, ii voi prinde din urma. Am dat o fuga. Inima imi salta iar prin minte imi treceau tot felul de lucruri.
Constat ca eram confuza si nu stiu de ce. Constat ca imi doream foarte mult sa fac parte din toti acei oameni care mergeau, si care acum, multi dintre ei isi doresc sa nu-L fi crucificat. I-am ajuns din urma (pentru cunoscatori a se citii ca ajunsesera in dreptul liceului teologic ortodox, vis-a-vis de Catedrala), si spre surprinderea mea erau mult mai multi curiosi. S-a blocat pentru aproximativ o ora o strada principala din oras (pentru cunoscatori a se citi bulevardul 21 Dec + Memorandumului sensul de mers catre Floresti blocat). Erau multi oameni, foarte multi, toti erau socati si pusi pe ganduri, toti erau curiosi de urmari, am vazut si vestitele pitzipoance si cocalari, care au ramas socati si pe ganduri. Pe chipurile vanzatorilor din zona se citea vizibil uimirea, in timp ce convoiul se oprea, se cita din Biblie, se spunea ce s-a intamplat, iar lumea statea si se uita.
Rastignirea s-a facut inauntru (pentru cunoscatori a se citi in Casa de cultura a studentilor) s-a oprit totul in fata cladirii si s-a spus, continuarea, finalul se va face inauntru. Sala s-a umplut pana la refuz. M-am simtit ca si cum as fi fost acum mii de ani de fatza. As mintii daca as spune ca evenimentul nu m-a miscat. Mi s-au intiparit in minte citate pe care le-am cautat cand am ajuns acasa.
Nu cred ca am mai stat atat timp cu biblia in mana de mult. De curiozitate m-am uitat cand a fost editata biblia pe care o avem iar 1978 m-a facut sa surad. Cartea asta e mai batrana decat mine. Oricum e mai batrana decat mine caci e cea mai batrana carte vreodata.
Am realizat ca in tot egoismul meu, ma bucur undeva atunci cand vad ca cineva isi regaseste credinta, si realizez ca toate iesirile astea sunt pentru cei care si-o cauta, si nu o gasesc. Este totusi frustrant, caci nu cred ca aduna atati oameni in intalnirile si spectacolele pe care le dau cu alte ocazii. A fost realist si foarte superb totul. Daca ii mai vad si la anul, ii voi urmarii cu acelasi drag. Nu am facut poze, dar am cerut cuiva, dupa sarbatori i le voi cere, si le voi pune. Mi-a ramas intiparit in minte, privirea cu ochii goi si albastrii al tipului ce juca Mantuitorul, machiajul sangeriu de pe fatza, si parul brunet carliontat care ii acoperea uneori fata. Superb totusi, superb.
Constat totusi credinta altora. In vestitul clip Dead & Gone de la Timberlake, clipul incepe cu un verset din Intaia epistola a lui Pavel catre Corinteni (sau pentru necunoscatori 1 Corinteni), e un capitol despre dragoste (daca tot eram cu biblia in mana, am cautat). Ca sa nu te apuci sa cauti pe youtube, si google il pun aici :
“Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam a un copil, cand m-am facut om mare, am lepadat tot ce era copilaresc” 13:11 (a se citii capitolul 13 versetul 11)
Mi-am amintit ca in biblie sunt multe parti frumoase, multe chestii dragute, despre viata, despre oameni, totusi, nu cred ca e timpul sa o citesc. Tot timpul am vazut-o ca pe o carte batraneasca, si uite, cum un eveniment atat de mic (ca proportii) m-a facut sa ma gandesc la chestii atat de… mari?
Hristos a Inviat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.