amintiri din copilarie

Ma plimbam eu prin blogosfera facandu-mi curaj sa fac orice in afara de acel nimic in seara asta, cand ajung la ua-tzap in colt, care ma inghesuie cu o poveste si ma uit eu acolo, citesc pe sarite ce are el de zis, (azi te ube, pot sa te citesc pe sarite) si.. dau sa vad, regulile concursului. Ca deh` eu’s fata si asta inseamna ca nu ma pricep la masini (no shit?) e adevaru e ca nu ma pricep, dar am avut la soferi :))
Pana la urma sa va spun si eu povestea. Concursu e a lui mihai si are un sponsor dragut… a (inimioare) Portbagaje auto dar, sarim peste asta si trecem la actiune.
Eu sunt o dom’soara, ca orice pitzipoanca ce se respecta, am sofer. Eu asa ii spuneam oricarui tip cu care ma cuplam si avea masina. Eh, dau eu de dragul nostru Sergiu, care era mandru de rubinul lui albastru am incercat sa va pun poza numa cu masina, da nu ma lasa, si nu mai am poza cu ea. In fineee…
Cum ne plictiseam noi asa uneori seara, ce facem ce nu facem, mai ieseam la plimbari cu masina, o daa :)) plimbarile alea sunt memorabile. In una din zilele in care ne plimbam in oras sa plateasca niste amenzi (de precizat ca atunci era cu un ford focus parca, totusi, irelevant) Sergiu al meu, nervos pe nu stiu ce sofer care parcase ca un mocan pe o strada ingusta. Eu incercam sa nu rad, pentru ca riscam sa-l enervez si nu doream asta, asa ca il ascultam cuminte si ii dadeam dreptate (sunt o Lady nu-i asa??) si, gaseste (pe aceeasi strada ingusta) un loc de parcare. Eu ma dau jos din masina, sa ma uit la parcarea lui paralela cu bordura. E drept ca eu sunt studenta la mate, si ador matematica, dar paralelismul ala nu era valabil decat in spatii vectoriale mult departate imaginatiei lui. De ce? Pentru simplu fapt pentru care ultima roata era pe bordura. DA, el e un sofer profesionist (si nu urla, ca nu’s ironica, chiar e)
Cum inca nu imi pierdusem curajul , m-am mai urcat cu el in masina (doar ce-oi face eu acum?) si ne gandim sa iesim si noi la o plimbare prin padurile din preajma orasului (pentru cunoscatori : pn in Faget). De precizat ca era decembrie, deci vremea era generoasa. Eu radeam ca o crizata deoarece radiatorul din masina care dadea caldura (chiar dadea ca nu mai eram cu geaca pe mine) scotea un zumzet nasol si cu cat era la putere mai mare cu atat zzzzzzzzzzzzz-ul ala era mai puternic. Ce naiba? CAt sa te scoata din minti. Dar Sergiu al meu, tare mandru baiatu mamii de rubinul lui. Bun si ne plimbam, ne intoarcem, ne rotim, si… ne hotaram sa venim inapoi, pe la jumatatea drumului (pentru cunoscatori, pe la ferma de struti) Sergiu al meu constata cu stupoare ca : Nu mai e multa benzina, dar sper sa am pana acasa. Eu incep sa rad (acelasi ras isteric enervant) si nu rad eu bine, ocolim doua gropi. si juuum…. nu mai este benzina. Norocul nostru a fost ca masina a scuipat ultimul picur de benzina intr-o parcare, si de tura asta a parcat-o calumea (pentru cunoscatori: in parcare la Roata). Si de acolo, ca doi indragostiti ce eram (era sa zic suntem) am venit, tiptil-tiptil, pe jos acasuca (ce era sa facem) . Norocul nostru e ca erau doar vreo 2-3km maxim, dar… DACA? ar fi fost mai multi??
Timpul trece, vine vara, totul frumos, ne certam, ne impacam, stiti voi, ca orice relatie cu una ca mine, si, ne hotaram in alta seara sa mai iesim la o plimbare (da, ai ghicit, tot la Sf. Ion), si scoatem masina din parcare, acelasi rubin ne plimbam noi ce ne plimbam, ne rotim, ne invartim, si la un momentdat ajungem intr-o fundatura. Nu prea ne placea locul asa ca, ne gandim sa ne intoarcem. Bun. Ii explic la Sergiu (eu, marele cunoscator din dreapta) sa aiba grija ca e sant, si isi buseste ceva in fata. El marele sofer de curse, doua manevre siii… BUM, cu numaru in sant. Nu m-am mai putut sa ma abtin sa nu rad, moment in care saracu cred ca vroia sa ma stranga de gat cu toata puterea lui. Dar… ce sa-i facem? Eu i-am spus!!! A mers bombanind sa isi ia numaru care picase din sant si sa se uite daca nu are si alte ravagii, in timp ce eu incercam sa nu ma prapadesc de ras prin masina. Ce altceva puteam sa fac in acel moment???
A iubit masina aia mult. Nu stiu sa spun sigur daca a vandut-o sau o mai are, cert este ca la un momentdat dorea sa o vanda (te mira asta??). Oricum, tot timpul cand ma urcam ma gandeam ce mai puteam sa patesc si de “tura asta”. Niciodata nu m-a lasat sa ii mazgalesc pe geamuri, si pariu ca de cel putin 2 ori era sa isi distruga masina din cauza mea. Sunt un monstru al masinilor.
Acum, hai sa iti spun cum l-am cunoscut eu pe Sergiu. In liceu aveam un coleg: Tudor. Tudor al nostru, avea o Bestie.

Yup, asta e Bestia. Stiu, nu e la fel de atragatoare ca rubinul, dar, e o bestie. De ce i-am spus bestie? Pentru ca are la numar BST. Bun, bestia a ajuns la casat, in programul rabla (da taci, lasa-ma sa vorbesc, ajung acolo imdediat). Bun. Bestia noastra, avea o problema. Nu avea stergatoare. centuri, avea o umbrela (a mea, uitata acolo) si, cam atat. Nu avea nici usi inchise tot timpul, usa din spate dreapta se deschidea la curbe daca nu era inchisa cum trebuie, si doar Tudor stia sa faca asta. Tudor conduce ca un sofer bucurestean. Adica repede si cat-de-cat atent.
Intr-o zi, il rog sa treaca pe la mine, sa mergem impreuna la orasis’ce chef, si mergem, si zonganea ceva. Fiind obisnuita de la Sergiu, nu mi-am facut eu multe griji, oricum la rubin orice putea sa zongane. La un momentdat Tudor imi spune ca au fost la o plimbare (pentru cunoscatori: Cheile Turzii), si a ramas impotmolit in namolu de acolo, un alt coleg l-a impins sa iasa, iar atunci, un bolovan orgolios a spart ceva pe sub masina, si drept urmare, frana ii prindea putin aiurea, putin doar :))
Asta e nimic. Dupa o saptaman, si-a petecit gaurica din masina, si… mergem la alt chef. Unde Tudor al nostru nervos. DE cE? pentru ca nu stia de groapa imensa din spatele bordurii si si-a lovit iar baia de la masina, marind orice gaura ar fi existat in momentul acela.
Cum venea Tudor la scoala daca nu avea stergatoare? E simplu, cu mana scoasa pe geam, si stergea, asta cand nu se enerva si scotea capul pe geam. Daca ploua torential nu venea la scoala, pentru ca … pe bune! Cum sa stai cu mana scoasa pe vremea aia?
E bine sa fi fata. Inveti lucruri noi tot timpul, iar dragostea pe care o are sexul masculin pentru acele 4 roti si un morman de fiare ma fascineaza. DAr atat timp cat e cald in masina si ma pot relaxa in scaunul din dreapta sau in spate, nimic nu mai conteaza pentru mine.

L-am pus si pe Sergiu, cu marea lui iubire, masinutele mici de la mine din camera. E bestial cum a indragit tirul de tuborg, si asta e singura poza (am si o filmare da nu o pun inca) in care
el, marele sofer, se joaca cu marea lui iubire (ar trebui sa i-l fac cadou de ziua lui?)
Acestea fiind spuse, nu mai mentionez alti soferi, deoarece chiar este fara rost sa il spun pe colegul meu Andrei care intr-o seara venind acasa, a fost convins ca isi parcheaza masinocu chiar daca el vedea 2 locuri libere, lovind astfel 5 masini din parcare spre disperarea parintilor, vecinilor si amuzamentul altora. DAr el este dovada vie ca oamenii ca el nu trebuie sa aiba carnet, luat fiind in considerare faptul ca la 17 ani a plantat masina noua nouta a tatalui intr-o cladire distrugand 2 garduri, spre acelasi amuzament al colegilor. Stiu nu trebuie sa radem de ei, ei sunt cei care ne omoara pe trotuar, dar, cand nu fac victime, iti vine sa mori de ras. Astia sunt… baietii din viata mea. Aventuri cu femei la volan inca nu stiu, dar vor aparea pe cand imi iau eu carnetul 😀

0 thoughts on “amintiri din copilarie

  1. watzap

    BELEA :)))))))))))

    Nu te-as sfatui sa mai mergi cu Andrei.

    oh, p.s – LASA DRACULUI SI CATE UN SPATIU odata la 5 randuri

  2. un'A'mic

    watzap are perfecta dreptate. dar el uita cu TU esti femeie si femeile nu lasa spatii intre cuvinte, nu folosesc semne de puctuatie si NICIODATA nu vorbesc doar 5 minute. Ce sa mai astepti de la SCRIS? Revenind la masini, faza cu ‘pana de benzina’… muahaha… veeeche :))

  3. Oana-Nicoleta

    las spatiu intre cuvinte… si pun si semne de punctuatie. eu vorbesc prea mult oricum :)) ca daca nu as vorbi mult, nu as scrie asa de des. NU?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.