obsesia unei piese, amintirea ei

Ce mult urasc momentul in care o piesa ma rascoleste. Am grupat evenimente si persoane din viata mea cu momente, persoane si peisaje.
Ma indragostisem de Dj Project prin 2005 la costinesti, cand intr-o betie a vietii, alcolului si peisajului, dupa o noapte prea obositoare tot ce ne aminteam era “mi se pare ciudat” si culmea era ca ni se parea ciudat.  Ce e mai ciudat decat un grup de pustani de 16-18 ani care rad spunand “mi se pare ciudaaaaat” Vroiam sa mi se mai para ciudat totul si vara urmatoare asa ca, am trecut la atac. Vroiam sentimentul ala, il numeam obsesie de Dj Project. Si… asa a fost, m-am indragostit ca un copil naiv, de o piesa, de un baiat (logic) si de un peisaj…

A iesit formidabil ,cel putin, mie asa mi se pare. Apa marii era calda, si telefonul meu pe care il iubeam mult atunci a fost de aceeasi parere din adancul buzunarului, apoi… a facut un scurt circuit, si m-a parasit lasand loc noii mele iubiri (un nokia 3220 pe care si acum il iubesc ca in prima zi)
Eram certati, eu urlasem si eram prost dispusa, iar el ma suna si imi zice ca e concert Dj Project, sa iesim. Am iesit, dar l-am evitat, si la un momentdat, m-am ratacit de prietenii mei si am dat de el. Am ramas cu el incercand sa-l ignor. Radeam fals, iar el a prins miscarea. S-a facut ca merge dupa bere, si a venit in spatele meu imbratisandu-ma la fix cand “am in suflet doar un gol, unde imi scrii cuvinte care dor, nu e usor… in loc de iubiri primesc amagiri” si momentul pur si simplu m-a topit, imi soptea astea la ureche si imi aminteam de mesajele rautacioase pe care i le trimisesem cu cateva ore inainte, am fost cucerita, a nu-stiu-cata oara. De cate ori ne certam ma cucerea cu un vers, gasea unu care sa ni se potriveasca. Eu aveam prieten in vremea aceea, si totusi m-a fermecat. Cand am revenit de la mare, inainte de a intra in Cluj, pe tren, am mers o secunda intr-un alt compartiment, ramanand acolo pana am ajuns acasa, iar atunci mi-a dat un mesaj “de ce nu vrei sa imi promiti? Ca vei fi si maine aici?” Am inteles aluzia. Iar prietenul meu si-a dat seama ca obsesia mea pentru Dj Project nu este o simpla coincidenta. Ce a urmat nu e relevant. DAr !!!
Dupa aproximativ un an, fiecare isi vazuse de treaba lui, venise vara de ceva vreme, si, ies si eu cu fetele la o inghetata si’un bowling, moment destul de inteligent, oricum nu era altceva mai bun de facut atunci. Mutandu-ne la masa sa ma auda pe mine plangand dupa manichiura perfecta pe care o aveam inainte sa vin, si despre cele 3 unghii rupte si 2 ciobite. Ideea de a-mi taia unghiile ma incanta atunci, la fel de mult ca acum. O prietena mi-l arata intrand pe dom’sorul mai sus mentionat (eu eram cu spatele la intrare) impreuna cu prietena si prietenii.   Ma ridic, ne salutam din priviri, apoi ne intalnim la jumatatea drumului pentru a schimba 2-3 vorbe amicale. Ne intoarcem amandoi la masa noastra, mie intre timp facandumi-se loc cu fata spre el. Prietena lui nu parea foarte incantata ca ma vede, deloc chiar as putea spune, dar astea sunt alte amanunte. Dupa nici mai mult nici mai putin de cateva secunde de la asezatul meu (si al lui) la masa (mese diferite, ceva distanta) shuffle-u de la radio pica peee (one shot) Dj Project – privirea ta. Ne-am rosit prea tare amandoi, pretena lui avand o mutra prietenoasa, incat nu as fi dorit nici o secunda sa aiba ceva ascutit in preajma ei.
Si uite asa toate piesele ce le-au scos, ma arunca cu gandul la el. E logic nu?
O alta mare obsesie a mea este No Air. Spre disperarea unei prietene a mele, am auzit piesa toata vara, si mi-a placut la nebunie, iar lumea inca mai uraste momentele in care o ador si o savurez ca si cum nu am mai ascultat-o de mult cu toate ca o ascult a 23703128071-a oara in ziua respectiva (numarul nu e relevant!!!) Mi se pare o piesa indragostita pur si simplu.
Anul trecut, prin iarna, dupa o cearta apriga cu un respectiv, ma hotarasem a n+1 oara ca “gata!!!” pana intr-o dimineata, cand incercand sa ma tarasc din pat la baie, imi fac curaj punand pe 2 (aka mtv) si… la tv, era un tip dragut ce canta ” out of my life, out of my mind, out of the tears we can’t deny” si, drept urmare, asa m-am hotarat sa fac. Drept urmare, am pus piesa pe telefon, sa imi amintesc de cate ori ma suna la ce m-am hotarat. Dar! ca sa pun piesa pe telefon trebuia sa fac rost de ea, intai. Drept urmare dupa ce am iesit de la examenu de la engleza, Aditzu nostru ma astepta, i-am furat piesa de pe tel, si in centrul orasului am inceput s-o cant, Aditzu saracu facandu-se mic mitittel sa nu-l recunoasca nimeni cu mine. Cred si eu… cu un asemenea peisaj.
Cireasa de pe tort este taxi – probleme de memorie, Este mai mult o reamintire a tuturor pieselor taxi, a iesit supeeerba. O ador. Si uite asa, am mai pus o piesa pe obsesie. DAr sesizezi si tu ca si mine? Ca ne regasim in piese? Ca regasim piesele (gandurile altora) in viata noastra, in intamplarile noastre? E de bine? Eu zic ca da, macar, asa… mai trece viata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.