pagini rupte


tradarea-i cel mai dureros
mai ales cand vezi ce ai fost
nu te mai simti cu-n folos
nu te mai simti un om cu rost
simti ca sufletul ti-e rupt
stiu, l-ai dat cu-mprumut
dar nu se mai poate recuperea
caci iubirea nu-i ca oricare
nu suni la camatar sa-ti fac’o favoare
asa-i cand esti tradat
stii cum se simte un ratat

gaura nu se cicatrizeaza
ramane-o urma-n care
– durerea coaguleaza –
si stai si plangi si-astepti sa treaca
el vine si pleaca la fel ca alta data
nu mai poti sa-l tiiii
n-ai putut niciodata
te-nsala si-acum stii
nu mai e al tau ca altadata
oricate lacrimi ai avea
nu mai trezesti relatia
caci sentimentul a murit
mai devreme decat fusese prevestit

simti cum capu-ti plezneste de durere
nu mai poti stii asta, dar inima o cere
e rupta toata, e bucati acum
nu stii sigur daca mai merita acest drum
te uiti in spate, totul era frumos
prezentu-n schimb e dezastruos
te-asteapta-un viitor furtunos
dar nu mai e nimic primejdios
te-ntinzi pe jos si speri
ca totul se va rezolva
stai acum si-astepti
te-ntrebi daca maine va conta
tot ce gandesti in secunda asta
ai indoieli si totusi te gandesti
la cum te simti cand iubesti
dar acum doare-atat de tare
simti ca nu mai esti in stare
dar esti intr-o stare de visare
ce te duce-n alte popoare
si stai si-asculti inima-n tine
sangereaza sau bate?
gemete sau suspine?

nimic nu valoreaza mare lucru
cand vii si te-opresti un pic
si realizezi ca n-ai facut nimic
si ca nimic nu mai conteaza
totul in jur se incetoseaza
si se intuneca….
nimic nu se mai lumineaza

sufletu e negru
ca o iubire pierduta
incepi sa cauti
dar realizezi doar dupa
ca n-ai ce cauta
iubirea nu mai e a ta
a plecat
-rana se va vindeca-

taci!!
iubirea nu-i o joaca
e o lume importanta
iubim, plangem si ne fu**
dar nu uitam cine suntem
suflete de mult uitate
de lume parasite si-ncarcate
de aminitiri si rani si lacrimi,
de orice-avem, ale noastre datini
si stam si razbunam orice miscare
care-ar vrea a noastra suflare
ar sta aproape s-o respire
si-ar face bine s-o inspire
sa devina parte din voi
la fel cum – odata –
a fost din noi

simt cum singuratatea creeaza un gol in mine, o gaura, si ma face sa ma simt atat de pustie in toate aceste clipe. Parca n-as avea de ales, parca nu vreau sa am putere sa lupt impotriva acestui sentiment.
vreau sa plang pana ma voi elibera de acest sentiment care ma tine prizoniera in mine insumi (culmea e ca imi place) oare de ce as vrea sa pierd ceva ce imi place?

e nasol momentul in care-ti doresti
si tot ce vrei e sa reusesti
dar totu-n jur e-n potriva ta
ai pierdut si-ncrederea
incerci din rasputeri s-o chemi – dar ea –
a plecat la altcineva
un vierme-n tine roade tot

(noiembrie & decembrie 2008, pagini rupte, aruncate…)

0 thoughts on “pagini rupte

  1. Ionut

    asta chiar m-a atins si pe mine direct la inima….

    Si sa iti zic ceva…NU PLANGE…nu merita…pur si simplu nu merita…stii ce sa faci?

    Zambeste….ca nu se stie cine se va indragosti de zambetul tau 🙂

    Hai …capul sus 🙂

  2. Oana-Nicoleta

    astea au fost scrise pe bucati, cu o dedicatie speciala cu mesaju “mars din mintea mea” :)) a prins, adica, terapie, ce naiba 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.